Absenteismul a fost aproape o certitudine a ultimelor doua saptamani de campanie, confirmat, iata, de realitatea din teren. Politica de boicot a referendumului si-a pus insa amprenta si asupra europarlamentarelor, fapt devenit evident duminica. Politicienii si-au asumat acest risc dintr-un motiv foarte simplu: la europarlamentare prezenta nu conteaza, nici din punct de vedere legislativ, nici din cel al mizei si ulterioarelor negocieri politice, in schimb, absenteismul la referendum era esential in lupta cu Traian Basescu. Daca pana duminica semnalele au fost ceva mai discrete, in special cele venite din partea PNL si PSD, care cu o gura spuneau ca sustin uninominalul, cu alta il aruncau in derizoriu, in ziua respectiva au fost lasate la o parte reticentele si veteranii duplicitatii si-au dat adevarata masura. Inca de dimineata, Tariceanu si Nastase, urmati apoi de Norica Nicolai, Ion Iliescu, Crin Antonescu, Adomnitei, Vacaroiu, Fenechiu, Hasotti si alti corifei ai politicianismului de joasa extractie, au refuzat in mod ostentativ sa voteze la referendum, indemnandu-si simpatizantii sa le urmeze exemplul. Semnalul a fost astfel lansat catre propriul electorat si doar analizele de la exit-poll ne vor spune dimensiunea exacta a impactului.
   Dincolo insa de acest aspect, e clar ca atmosfera generala e una de lehamite. Luptele politice interminabile, coruptia la nivel inalt impotriva careia se pare ca nu e leac, incompetenta guvernamentala fara precedent, ruptura evidenta dintre politicieni si realitatea inconjuratoare, au determinat o contrareactie care s-a materializat in indiferenta. In plus, mare parte din energii s-au consumat cu ocazia referendumului pentru suspendarea presedintelui, cand una din mize a fost penalizarea clasei politice. Din punctul de vedere al unora dintre cei angrenati emotional, politic si moral in precedentul referendum, rafuiala cu cei 322 a avut loc, iar faptul ca ea nu a limpezit scena politica este un motiv in plus de dezamagire si a facut acum cu atat mai dificila mobilizarea. Numarul celor activi, constienti ca miza celor doua scrutinuri depaseste mizeria clasei politice, este in continua scadere. Poate pentru prima oara in 17 ani se insinueaza senzatia ca acest mutant – politicianul mafiotizat –  rezista urnei de vot si isi continua existenta in pofida ei.

 Tocmai faptul ca s-a indus ideea ca votul la europarlamentare si la referendum este unul eminamente politic i-a tinut in case pe oameni. La europarlamentare, candidatii nu au contat, lucru evident inca din ultimul sondaj de opinie, care arata o neconcordanta intre scorurile partidului si cele ale candidatului. Cu alte cuvinte, votul conta doar pentru pozitionarea partidelor in viitoarele lupte politice si scrutinuri, nu si pentru a trimite oameni "de valoare" in Parlamentul European. S-a dovedit ca aceasta miza nu mai intereseaza. La referendum, faptul ca pentru prima oara in 17 ani se putea incepe reformarea clasei politice a fost aruncat in planul doi de manipularea grosiera practicata de Guvern, liberali si acolitii lor, care au transformat uninominalul in lupta pro sau contra lui Basescu. In plus, ei au creat deliberat confuzie, punand semnul egal intre asumarea raspunderii pe legea uninominalului si certitudinea introducerii lui in 2008, cand lucrurile sunt departe de asa ceva.
  Politicienii merita felicitari, au reusit sa boicoteze referendumul la pachet cu europarlamentarele. Ghinionul lor e ca prezenta la vot nu conteaza nici la viitoarele scrutinuri!