In mod cu totul neasteptat, apar in Romania semnele unui mod de a face politica un pic altfel decat inainte. Ma grabesc sa le semnalez cu bucuria de a putea nota si lucruri bune intr-un peisaj politic confuz, contradictoriu, in general previzibil si cam dezolant. Unul dintre aceste evenimente este conversatia cu presa a primarului general al Capitalei, doctorul Sorin Oprescu, la Zoo. "Trebuie sa schimbam ideea ca nu putem calca pe iarba. Vom realiza in parcuri anumite zone speciale, fiindca, intr-adevar, nu ai voie sa calci pe flori sau pe ronduri. In toate tarile de larga reputatie democratica, pentru asta este spatiul verde, sa te plimbi", a declarat in mod cu totul rezonabil edilul. "Eu sper ca pana in septembrie sa intarim Politia Comunitara pentru a pazi parcurile, astfel incat sa scada numarul celor care distrug mobilierul din spatiile publice." Ce ar mai vrea primarul? Sa creasca pedepsele pe seama celor care taie copaci si distrug mobilierul din parcuri, pe de o parte, relaxand, pe de alta, prezenta in parcuri a biciclistilor si a celor cu role.

Ei bine, mesajul ecologist pe care il lanseaza Sorin Oprescu de aceasta data difera de populismele stiute printr-un fapt la indemana de sesizat. El nu bate catre hohotitoare declaratii de ampla rezonanta, nu vine cu promisiuni enorme – sa zicem: ca rezolva integral problema parcarilor, gunoaielor, a fluidizarii traficului auto etc. –, ci, tocmai pe dos, propune un obiectiv minimal, sesizabil la nivelul cetateanului sufocat de poluare si de stresul deplasarilor zilnice intr-o metropola sufocata de bitum, gaze de esapament si ambuteiaje: sa se restituie catre omul obisnuit accesul la spatiile verzi. Chestiunea este punctuala si usor verificabila, nu risca sa se transforme intr-o vorbire generica, neaparat mediatizata cu mare ecou, despre binele general, vreo etica a convietuirii bla, bla, bla, bla, bla, bla… Procedand astfel, s-ar zice ca nu-si depaseste atributiile strict administrative inscrise in fisa postului.

Dar lucrurile stau cam asa: in stadiul in care s-a ajuns deja la noi cu palavrageala fara acoperire pe spesele electoratului si la raspunsurile pe masura pe care acesta din urma le ofera – de la absenteism la jemanfisism ori enervare surda –, o reconstruire a politicii, a participativitatii la viata comunitatii si chiar a politicului nu poate incepe decat de la gesturi mici, de mare concretete, cu urmari efective, constatabile, fie si punctual, lasand in urma trancaneala proliferanta in gol. Faptul ca tema este una ecologica – unul dintre primele domenii compromise de practica politica postrevolutionara de la noi, cu prilejul tentativei timpurii de depozitare in Delta a containerelor cu deseuri radioactive, atribuita ministrului Marcian Bleahu – nu este indiferent, deteriorarea spatiului verde romanesc fiind unul dintre marile fenomene negative petrecute la dimensiuni vaste in Romania ultimilor douazeci de ani.

Daca acest semnal nu va ramane la nivel simplu declarativ, fiind uitat, s-ar putea ca el sa constituie un punct de pornire intr-o dinamica a schimbarii in bine a vietii noastre politice. Asupra unei alte evolutii in curs atrage atentia o declaratie recenta a Monicai Macovei, care pomeneste "… grupul de trei care vin acum in politica din societatea civila. De altfel, ne si denumesc in partid «grupul societatii civile». Asa am ramas, sa stiti, eu si Traian Ungureanu si Cristian Preda", adauga noua membra a PDL. Au existat si pana acum oameni din sfera societatii civile inrolati ulterior intr-unul dintre partidele romanesti. De ajuns sa o pomenesc in acest sens pe Smaranda Enache, presedinta Ligii Pro Europa, activa in partidul lui Emil Constantinescu si ajunsa ulterior in PNL, sau pe fosta presedinta a Fundatiei pentru o Societate Deschisa, devenita consiliera la Cotroceni si repliata apoi in randurile aceluiasi PNL, din partea caruia a reprezentat Romania in Parlamentul European.

De asta data insa, este vorba despre o grupare de trei persoane: o avocata fosta activista intr-o fundatie, devenita ministru al Justitiei; un jurnalist cunoscut si un politolog de tinuta universitara, fost liberal, ajuns consilier prezidential si inscris ulterior in PDL. Nu este, desigur, de asteptat ca societatea civila sa-si rareasca randurile, pierzandu-si pe rand militantii in folosul innoirii actorilor din randul partidelor politice. Invers insa se poate constata o anumita stradanie a structurilor de partid de a absorbi tendintele din societatea civila, fie si prin inscrierea pe propriile liste a unor protagonisti din randul acesteia. Ar fi, intr-adevar, un semn bun daca urmarea sa ar fi evolutia inspre depasirea prapastiei dintre partide si restul societatii, folosindu-se prilejul pentru a conecta la agendele partinice proprii mai multe si mai semnificative dorinte ale electoratului. Ramane de vazut insa daca aceste tentative se vor implini.