Asistăm la dispariţia oricăror criterii sau constrângeri pe instrumentele de finanţare a administraţiei locale în România; în plus, la opacizarea şi deresponsabilizarea deciziei, după ce ani la rând se înregistraseră progrese timide în direcţia bunei guvernări.
Acum un an şi jumătate, când EFOR lansa Indicele Clientelismului Local, împreună cu harta aferentă (vezi expertforum.ro), constatam că, pe o măsurătoare obiectivă a politizării distribuirii banilor de la buget (deci, excluzând granturile UE), clientelismul a avut un maxim în perioada 2007-’08, care a coincis cu balonarea bugetelor publice înainte de criză. Recomandam atunci ca instrumentele de alocare a investiţiilor către consiliile judeţene şi primării, din care noi le analizasem pe principalele şase, să fie raţionalizate, iar alocările să se facă doar prin competiţie de proiecte, cu termene, priorităţi şi evaluări transparente. Din păcate, actualizând analiza în iunie 2014, constatăm regrese ale bunei guvernări pe toată linia: politizarea alocărilor a revenit; iar opacitatea deciziei a crescut, în loc să scadă.
Am arătat în materialele EFOR citate că a existat tot timpul după 2005 o influenţă politică asupra distribuirii fondurilor de investiţii în teritoriu. Acest lucru a fost ştiut mereu, anecdotic, din presă, însă noi am măsurat sistematic fenomenul pentru perioada 2005-2011 şi am determinat că a avut un vârf în anii 2007-’08. Acest efect s-a diminuat întrucâtva – odată cu sumele disponibile – în anii de criză economică, dar pare să reînvie odată cu sfârşitul recesiunii, după cum arată datele analizate preliminar.
Citește continuarea textului în Revista 22.
