De la jumatatea secolului XX, multe dintre miscarile separatiste din Europa au recurs la diverse acte teroriste – incepand cu anii ’60, bombele si crimele erau la ordinea zilei in regiuni precum Irlanda de Nord, Corsica (Franta), Tirolul de Sud (Italia) si Tara Bascilor (Spania). Intr-adevar, spectrul separatismului violent se contureaza din nou in Spania. Organizatia terorista basca ETA a pus capat armistitiului cu guvernul spaniol si, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintare, a pus bombe in orasul Burgos si pe insula Mallorca. Din fericire, in alte parti ale Europei ratiunea pare astazi sa prevaleze, iar violentele au incetat.

Dar asta nu aduce sfarsitul separatismului. Italia, de pilda, este amenintata constant de separatismul cultural si economic, chiar daca acesta se manifesta pasnic. Aliata cu Silvio Berlusconi la guvernare, Liga Nordului pune permanent la cale scenarii amenintatoare pentru conceptul de unitate nationala si stanjenitoare pentru guvernul central. Liga Nordului, condusa de carismaticul Umberto Bossi, detine in Parlament voturile decisive pentru a tine guvernul Berlusconi pe linia de plutire. Ea foloseste aceasta putere pentru a santaja guvernul, impunand masuri care discrimineaza intre cetatenii din nordul si cei din sudul Italiei.

Exponentii Ligii Nordului, cum ar fi deputatul european Mario Borghezio, deputatul Roberto Cota si senatorul Federico Bricolo, sunt cunoscuti pentru declaratiile lor xenofobe din parlament, indreptate in special impotriva celor care provin din state din afara UE. sovinismul lor nu se opreste insa aici: ei propun constant masuri care discrimineaza intre cetatenii nord-italieni din Veneto sau Lombardia si cei din sud, din Neapole, Calabria sau Sicilia. In aceasta vara a galagioasei veselii "separatiste", prima propunere tinea de numirea directorilor de scoala in regiunea Veneto: consilierii locali din provincia Vicenza au aprobat o masura prin care rezervau toate posturile de directori din provincie profesorilor din nordul Italiei.

La finele lunii iulie, un alt parlamentar al Ligii Nordului, Paola Goisis, a propus in parlament ca profesorilor din sudul Italiei sa nu li se permita predarea in scolile din nord daca nu cunosc foarte bine istoria, traditiile si dialectele din zona in care se afla scoala respectiva. Ministrul italian al Educatiei, Mariastella Gelmini, a acceptat sa ia in discutie propunerea. Al treilea atac impotriva unitatii Italiei a pornit la inceputul lunii august de la presedintele grupului parlamentar al Ligii Nordului din Senat, Federico Bricolo: el a propus un amendament la articolul 12 din Constitutia Italiei, prin care drapelele si imnurile diferitelor regiuni sa primeasca acelasi statut cu drapelul si imnul national.

Ultima provocare a Ligii Nordului este propunerea ca angajatii statului italian sa primeasca salarii diferentiate pentru aceeasi munca, in functie de partea Italiei in care traiesc. Ministrul Agriculturii, Luca Zaia, a mers chiar atat de departe incat a afirmat ca o corelare a salariilor cu costul vietii in functie de regiune va forta sudul sa se autofinanteze si sa nu mai depinda de ajutorul nordului. Aceasta propunere pare sa se bucure intr-o anumita masura de sprijinul lui Berlusconi, desi el e probabil singurul din tara care e de acord cu ea. Sindicatele, patronatele, toate partidele de opozitie, chiar si multi dintre propriului parlamentari ai lui Berlusconi fac front comun impotriva initiativei, pe care o considera aberanta.
Imaginatia vie a lui Zaia nu se opreste aici: el a propus acum ca serialele de televiziune sa fie dublate sau subtitrate in dialectul local! Iar Berlusconi, preocupat sa-si apere dificila pozitie de protagonist al unei telenovele aparent interminabile de scandaluri cu tenta sexuala, este incapabil sa stavileasca asemenea provocari evidente din partea Ligii Nordului.

Rezultatul este ca presupusii aliati ai lui Berlusconi, cum ar fi fostul ministru Gianfranco Micciche si actualul guvernator al Siciliei, Raffaele Lombardo, iau serios in calcul infiintarea unui "Partid al sudului", pentru a le asigura regiunilor din sudul Italiei suficienta vigoare ca sa reziste atacurilor Ligii Nordului. Ramane de vazut daca asemenea planuri se vor materializa. Ceea ce pare o certitudine este ca, altfel decat in Spania, miscarile separatiste din Italia castiga teren printr-o revolutie fara varsare de sange. Mao gresea: santajul politic pare sa fie un instrument mai eficient decat teava pustii.