Spuneam in articolul de saptamana trecuta ca e vraiste mai mare ca niciodata in sondajele din aceasta campanie electorala. Ce-i drept, si ele sunt mai multe si mai dese ca niciodata. Daca te uiti la INSOMAR, Geoana e pe primul loc; dimpotriva, CSOP indica constant un avans de peste 10% in favoarea presedintelui in functie; daca te uiti la BCS (nu recomand), cel mai probabil ar fi ca turul al doilea sa se desfasoare intre Basescu si Antonescu. Aparent, orice e posibil. Cam asa e si cu presa. Fiecare ziar sau post de televiziune isi are favoritii sai, pe care ii zugraveste in culori pastelate, si oile sale negre. Cu asta ne-am obisnuit – incercam sa le citim pe toate, in speranta ca adevarul il vom gasi undeva la mijloc.

Cam asta am incercat sa fac in graficul alaturat. Am adunat toate sondajele (34) publicate dupa ce principalii competitori erau cunoscuti (inceputul lunii aprilie). Valorile publicate sunt reprezentate de simboluri diferite pentru fiecare candidat. Daca incerci sa le unesti printr-o linie, obtii niste zigzaguri ametitoare (puteti incerca!). Pentru a afla "adevarul de la mijloc", am utilizat un procedeu statistic de ajustare a seriilor cunoscut drept medie mobila. Cu alte cuvinte, am calculat valoarea medie pentru fiecare candidat, rezultata din primele cinci sondaje publicate in ordine cronologica; apoi pe cea rezultata din sondajele 2, 3, 4, 5, 6; apoi, din 3, 4, 5, 6, 7 s.a.m.d. Pe acestea le-am reprezentat prin linii de diferite culori. Avantajul acestei abordari este ca fiecare dintre valorile calculate include si un INSOMAR, si un CURS, si un CSOP etc. Acum, daca privim curbele rezultate, lucrurile incep sa capete sens, ceea ce inseamna ca o realitate exista in spatele respectivelor sondaje.

Curba lui Traian Basescu este cea mai cuminte: ea a scazut constant, incet, dar sigur. A pierdut peste 10% in cele sase luni, dar se situeaza inca pe primul loc. Nu putem identifica un anumit moment in care a aparut tendinta, semn ca descresterea popularitatii presedintelui nu e legata de un eveniment politic anume, ci, mai degraba, de o erodare a mijloacelor sale de exprimare, deci are toate sansele sa-si continue trendul descendent.
Pana la inceputul lunii octombrie, nici unul dintre contracandidati nu parea sa-si adjudece pierderea de popularitate a lui Basescu. A reusit Mircea Geoana la inceputul lunii octombrie, adica in momentul iesirii de la guvernare a partidului pe care il conduce. Din acest moment, cresterea sa este evidenta si ar trebui sa comita greseli catastrofale in ultimele trei saptamani de campanie ca sa piarda un loc in turul al doilea.

Crin Antonescu a avut o lansare buna, datorata, mai ales, elementului de noutate – si de speranta – adus de intrarea sa in prim-planul unui joc ce parea, in primavara, a se disputa intre aceiasi trei-patru actori principali ce dezamagisera pe rand. Neaducand elemente pregnante de noutate, nu a continuat ascesiunea. A avut un moment – la mijlocul lunii octombrie, cand a produs prima motiune de cenzura castigatoare si "solutia Iohannis" – in care parea a incepe o ascensiune decisiva in lupta (de fapt, miza principala a secventei de campanie anterioara primului tur) pentru plasarea pe locul al doilea in clasamentul final. Din pacate, mutarea respectiva nu a fost continuata de alte actiuni la fel de inspirate, iar impunerea primarului Sibiului drept premier desemnat nu a reusit, ceea ce a facut ca punctele castigate sa fie repede risipite.

In privinta lui Sorin Oprescu, putem constata ca a avut un inceput de ascensiune in momentul anuntarii candidaturii, dupa care lipsa de substanta a discursului sau i-a adus dezumflarea rapida; nu a convins niciodata ca este un posibil contracandidat al presedintelui in functie.
Toate cele spuse pana acum sunt tendintele valabile pana la inceputul lunii noiembrie. In principiu, ele sunt greu reversibile, dar nu trebuie uitat ca mai sunt trei saptamani de campanie. Daca nu se vor intampla lucruri cu adevarat semnificative, rezultatul de pe 22 noiembrie este previzibil.