Dacă nu am auzit de o mie de ori vorba lui Cioran că sîntem prost plasaţi. Între timp a venit războiul din Iugoslavia şi ne-am pomenit bine plasaţi- în compensaţie că am fost virtuoşi, nu ne-am omorît cu ungurii şi nea Săniuţă Văcăroiu nu a făcut din embargoul iugoslav nici pe departe cît a pierdut PIB-ul naţional, UE s-a hotărît să ne ia înăuntru. Că nu am cîştigat cît trebuia după aia, asta nu mai e vina plasamentului nostru geopolitic, ci a prostiei şi lenei noastre autohtone.
Iată că Ucraina, lăsată de izbelişte de Occident, e cea care ne dă lecţii de bravură– cu ajutorul a foarte puţini prieteni, cel mai notabil fiind reprezentantul nostru cel mai de seamă al Noii Europe -sper să îl văd în locul lui Barroso cît mai curînd, Radek Sikorski, ministrul polonez de Externe, care a reuşit mai mult ca tatăl lui (şeful guvernului polonez în exil în al doilea război mondial, cel care a cerut ruşilor socoteala despre masacrul de la Katyn, căzînd apoi cu avionul în mod misterios). Radek, peste dna Ashton şi tot restul lumii a reuşit să ducă în Parlamentul de la Kiev pe ministrul de externe german şi cel francez, după două zile în care presa din Occident îi criticase dur pentru indecizie.
Soarta Ucrainei părea hotărîtă de mulţi ani (o spun ca persoană care a lucrat pentru ONU în Crimeea), Transnistriile ei deja pregătite în cazul că o ia spre Vest, Republica Autonomă Crimeea (complet rusificată) şi Harkovul. Dincoace, marile oraşe din Occident, Liovul polonez din timpul Evului Mediu şi care s-a eliberat, ca Timişoara noastră în 1989, primul, societatea civilă a marilor oraşe unde o alianţă ad-hoc între civici şi naţionalişti a întors spatele înţelegerii marilor puteri şi a cerut o cale proprie, a ei. Ucraina e în Europa! Daţi pe Russia Today pe cablu şi o să vedeţi transmisii delirante de furie. Iar sîmbătă cine a văzut suspendarea în direct a preşedintelui ucrainean pe Euronews cu deputaţii din Radă cîntînd imnul a retrăit sau văzut revoluţia română în direct.
Ai zice că nu poate urma decît secesiune sîngeroasă, dar cine ar fi spus după summitul de la Vilnius că opoziţia din Ucraina are atîta energie? Putin vrea Ucraina întreagă, nu o bucată, nici o secesiune şi nici război civil. După ce palatele prezidenţiale au fost luate cu asalt nu mai e cale de întoarcere (despre averea a preşedintelui de pradă ucrainean am scris şi noi pe pagina mea internaţională, www.againstcorruption.eu). Respect, respect pentru oamenii de acolo, şi regret că în asemenea momente sîntem reprezentaţi de Titus C, piosul profesor debutant de la Universitatea Creştină Cantermir, şi Traian B, complet inadecvat şi izolat extern de cînd a împins gelozia pînă la a boicota întîlnirile estice cu Radek şi Carl Bildt, unde încercau să adune sprijin pentru ce vedem azi. De, nu avem un nepot al lui Gafencu sau aşa ceva şi ne rămâne doar uitatul la televizor, cînd sînt atîtea lucruri pe care le-am putea face. Mai ales că în august vine rîndul Moldovei şi Georgiei.
Cine vrea să revadă sau să vadă filmul meu “Unde se termină Europa?” despre noua frontieră ucraineană de Est găseşte o bucăţică AICI. Restul, cereţi TVR să-l reproiecteze.
Bune sînt olimpiadele astea, cu atîta presă la Marea Neagră. Pentru cine nu ştie, la Sevastopol turiştii se trag cu bărcile de salvare ale flotei ruseşti, vîndute pe ţigări de marina hămesită. Bluful lui Putin a pe cale de totală demascare- să rămînă cu medaliile de aur. Şi Europa să ia Liovul şi Cernăţiul înapoi, cu turlele baroce şi Atlaşii marelui an european, 1900 zîmbind de sub jgheaburi.
