A anticipa evoluțiile și consecințele imediate și pe termen lung ale scandalului Ponta este o întreprindere riscantă.
„Cea mai importantă valoare a partidului nostru este solidaritatea“, ne-a comunicat duminică, într-o conferință de presă, Rovana Plumb, președintele Consiliului Național al PSD. În alte circumstanțe s-ar fi vorbit despre integritate, despre „justiția care trebuie trebuie lăsată să se pronunțe“. Acum însă miza este mult prea mare, așa că s-a renunțat total la astfel de dantelării de discurs. Important era ca mesajul să fie receptat, fără niciun fel de nuanțe, de către întregul activ de partid, de către aliați, dar și de către adversarii din zona politică sau din instituțiile implicate în confruntare – DNA, Înalta Curte, poate și SRI (!?). Asta înseamnă că PSD este decis să se implice în perioada următoare într-un război pe față, fără menajamente, cu două obiective majore: 1) salvarea guvernării, ceea ce înseamnă automat și apărarea lui Victor Ponta; 2) limitarea severă a capacității de acțiune a structurilor cheie din zona sistemului de justiție, percepute drept un pericol letal la adresa partidului și liderilor săi până la cel mai înalt nivel (Dragnea, Ponta).
Pentru a înțelege la ce ar trebui să ne așteptăm, e suficient să ne reamintim ce s-a întâmplat cam la aceeași vreme, în 2012, când a fost dezvăluit plagiatul primului ministru: au fost desființate și reînființate comisii de evaluare, s-au făcut intervenții om cu om în sistemul academic pentru a descuraja reacțiile critice, au fost scoase chiar siguranțele de la tabloul electric pentru a împiedica publicarea raportulului pe acest subiect al unei comisii de specialitate. E drept, la acea vreme, frontul pro-Ponta era mult mai solid. „Vechii liberali“ luptau atunci cot la cot cu pesediștii, în USL, apărându-l pe primul ministru.
Citește continuarea comentariului în Revista 22.