Aflat în vizită în Turcia, Putin a anunțat luni că Gazprom renunță la controversatul proiect South Stream și că se va orienta în schimb către construcția unei conducte prin care să exporte gaz către Turcia cu aceeași capacitate (63 mld m3, cca 10% din tot consumul european). Dacă s-ar construi într-adevăr, prin noua conductă Turcia ar putea lua de 4 ori mai mult gaz de la ruși decât azi.
Proiectul ar avea sens dacă urmează să se construiască un hub regional de gaz la granița dintre Turcia și Grecia din care să se aprovizioneze sudul Europei. Pentru a face înțelegerea mai avantajoasă, Turcia este ademenită cu un discount semnificativ la prețul gazului (15%, comparativ cu 6% azi), promițându-i-se un preț aproape de cel la care Gazprom vinde azi Germaniei prin North Stream.
Ce trebuie înțeles din acest anunț? Cel mai probabil, conducta South Stream nu putea fi construită oricum: pe lângă faptul că investiția de 40 de miliarde de dolari nu ar avea sens economic decât dacă prețurile gazului ar fi cu minimum 50% peste prețurile pe care le vedem azi pe piețele europene, Gazprom nici nu-și mai poate permite să se împrumute sau să pună bani proprii pentru construcție. Veniturile Gazprom s-au prăbușit în ultimele luni: prețul petrolului a scăzut cu 40% față de astă-vară. În plus, și cererea de gaz pe piața europeană s-a redus cu 10% față de 2010. În aceste condiții, renunțarea la South Stream e văzută de unii analiști și ca o încercare disperată de a ține pe plus cash-flow-ul companiei pentru 2014-2017.
Dar South Stream a fost încă de la început un instrument de șantaj și de divizare a Europei mai curând decât un proiect viabil, o încercare de a păstra poziția dominantă a Gazprom în statele membre din Est. Dacă piața unică europeană de gaz ar începe să funcționeze pe deplin, UE devenind de facto un singur cumpărător, Rusia și Gazprom ar fi mai dependente de UE decât UE de Gazprom: UE înseamnă azi 80% din exporturile de gaz ale Rusiei, în timp ce Gazprom reprezintă doar 30% din importurile europene. Într-o piață unică, Gazprom n-ar mai putea opri complet furnizarea de gaz către o țară anume, deoarece acea țară ar avea alternative, cumpărând din alte state membre. De aceea, Gazprom a încercat din răsputeri să blocheze o poziție comună a Europei, oferind promisiuni individuale statelor din UE (Austria, Bulgaria, Germania etc.) sau membre ale Comunității energetice (Serbia), contra regulilor europene. La rândul ei, UE a încercat blocarea proiectului South Stream în forma dorită de Rusia, impunând ca South Stream să fie accesibil și altor furnizori în afară de Gazprom, pentru a reduce poziția dominantă a Gazprom pe unele piețe naționale.
Ca urmare, anunțul lui Putin poate fi interpretat ca încă o amenințare la adresa UE: „veți avea probleme cu furnizarea de gaz din cauza tranzitului prin Ucraina, deși noi v-am oferit o alternativă, și negociem în schimb cu Turcia. Bulgaria (100% dependentă de gazul rusesc) a renunțat la înțelegerea pe care i-am oferit-o, din cauză că a renunțat la suveranitate în favoarea UE și atunci trebuie să plătească, nu va mai beneficia de discounturile pe care puteam să i le oferim. Rusia se poate reorienta către piețele asiatice și către Turcia, nu are nevoie de Europa“.
Ca și până acum, Europa trebuie să meargă înainte cu proiectul pieței unice și cu reducerea dependenței de gazul rusesc, ignorând șantajul brutal al rușilor. Iar pentru noi, devine deja o obligație și mai serioasă să accelerăm proiectul interconectorului cu Bulgaria prin care să putem exporta fizic gaz, oferind noi bulgarilor o alternativă la gazul rusesc, tocmai pentru a face Bulgaria o dată pentru totdeauna mai puțin vulnerabilă la șantajul rușilor.
