Deruta din sistemul educativ romanesc se poate prea bine intrevedea si din cea mai recenta luare de pozitie a dlui stefan Vlaston, un coleg implicat activ in stradania reformarii invatamantului nostru, in calitatea sa de presedinte al Asociatiei Profesionale pentru Educatie si Cercetare EDU CER. Conform acesteia, "universitatile de stat si private, prevalandu-se de autonomia universitara, au scapat de sub orice control al statului. (…) Statul este responsabil in fata cetatenilor contribuabili de legalitatea si calitatea serviciilor aflate in piata. Inclusiv a serviciilor educationale. In masura in care legislatia nu e clara sau cetatenii nu sunt informati prin toate mijloacele posibile asupra situatiilor ilegale care apar, statul este vinovat de neindeplinirea responsabilitatilor pentru care incaseaza taxe si impozite".

Profesand asemenea idei, dl stefan Vlaston se dovedeste un statalist maximalist. Dupa domnia sa, statul se descalifica daca nu se implica, prin exersarea functiei sale de control, in evolutiile din invatamant. Insa, daca ar fi asa cum doreste dl Vlaston, scolile confesionale, organizate de unele dintre cultele religioase, din vointa si cu mijloace logistice proprii, ar trebui aduse sub stricta ascultare sau desfiintate cu totul. De la aceasta regula generala nu s-ar cuveni sa faca exceptie nici o scoala, de nici un grad, fie si izvorand din initiative particulare. Altfel spus, pe initiativa mea si pe banii mei, sa intervina bunul-plac al statului.
Lucrurile visate in acesti termeni imi amintesc vremurile – astazi idealizate de unii – cand statul comunist reglementa pana si inviorarea de dimineata. Imaginarul reformist al dlui Vlaston pare, din pacate, viciat de amintirea acelor vremuri; si nu oricum, ci in cheia nostalgiei si a dezirabilului.

Daca este nevoie de stat in materie de educatie, cred ca acest lucru se cuvine facut in limitele implicarii sale ca garant al respectarii Constitutiei si legilor in vigoare. Nu este de mirare ca statul roman a devenit nefunctional, de vreme ce asteptam de la el un patronaj intim, permanent si ubicuu; pana si in domeniul functionarii scolii. Statul nu este un "tatuc". El se cuvine doar sa asigure cadrul propice, democratic si legal al dezvoltarii armonioase, libere, cu egalitate de sanse, a vietii fiecaruia dintre cetatenii Romaniei, fara a discrimina in functie de etnie, rasa, sex, confesiune religioasa, opinii politice, dand o sansa aspiratiilor cetatenilor sai la o viata demna si fericita. Atat. Nimic mai putin sau mai mult.

Legislativul adopta legi, Executivul actioneaza prin raportare la ele, dar scopul ambelor ramane fericirea personala a fiecaruia dintre noi si a tuturor impreuna. Profesionism in domeniu inseamna legi bine facute si punerea lor in lucru cat mai corecta. Supravegherea respectarii legalitatii si pedepsirea abaterilor. Daca statul reuseste asta, e enorm. Daca nu, e intristator si contraproductiv. Dar sa ii pretinzi statului sa se ocupe integral de educatie, asumand si functia de control, si pe cea de oficiu de informare a populatiei in domeniu, este prea mult si inseamna uzurparea unor functii pe care le pot foarte bine asuma alte organisme si persoane juridice din societate. Ca si in economie, ca si in cultura, ca in alte domenii, prea multa interventie de stat inseamna autoritarism, presiune de sus in jos, exces, depasire a propriilor atributii.
Viziunea statalist-radicala de campion al abolirii autonomiei universitare a dlui Vlaston nu-mi inspira incredere in reforma la care domnia sa viseaza pe taramul educatiei.

Ovidiu Pecican este profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca