Bizar episodul de saptamana trecuta, cand ministrul nostru de Externe a anuntat ca isi anuleaza brusc vizita in Olanda, pentru ca apoi sa se razgandeasca dupa ce omologul sau de acolo i-a explicat detaliile cazului. Cristian Diaconescu pare a fi prins gustul iesirilor publice incruntate si batoase fata de straini. Data trecuta a practicat acest exercitiu pe guvernul italian cand cu legile privind romii romani de acolo. Doar ca atunci avea dreptate pe fond, pe cand acum s-a pus intr-o postura jenanta.
Procedural vorbind, MAE s-a trezit brusc sa dea un comunicat in care considera publicarea unui raport al guvernului olandez inaintea vizitei acolo ca fiind un gest inamical. Drept urmare, Diaconescu si-a anulat vizita. Pattern-ul egocentric-paranoid sare in ochi: guvernul batav pregateste terenul pentru intalnirea de mare importanta cu ministrul roman si scapa un document catre public. Explicatiile oferite imediat presei de catre purtatorul de cuvant dau o cu totul alta imagine: parlamentul olandez a cerut un raport de la guvern inainte de sedinta in care urma sa discute despre pozitia Olandei in ce priveste Mecanismul de Verificare si Monitorizare asupra Romaniei si Bulgariei.

Ministrul Diaconescu ar fi mers in vizita tocmai pentru a participa la un dejun de lucru cu parlamentarii din comisia de afaceri europene. Iar in Olanda rapoartele guvernului catre Parlament devin documente publice imediat ce sunt trimise catre Legislativ. E ca in celebrul banc sovietic in care e adevarat ca lui Ivan Ivanovici i s-a dat o Volga, doar ca nu era Volga, ci bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a luat.
Nu stiu ce o fi avut Diaconescu in dosarul de vizita pregatit de personalul MAE, dar reactia sa fost aberanta. Ambasada Romaniei de acolo ar fi trebuit sa stie macar care e procedura de lucru intre guvern si comisiile parlamentare. Faptul ca a fost nevoie ca un ministru olandez sa-i explice omologului sau roman niste proceduri publice ne pune, ca stat, intr-o situatie ridicola, iar lui Diaconescu ii lipeste o eticheta de demnitar care, la nervi, intai vorbeste si apoi intreaba. si pe buna dreptate: chiar si daca diplomatii din subordine nu l-au informat, faptul ca a ales sa dea cu basca de trotuar este decizia sa, de care e deplin responsabil.

Chiar daca guvernul olandez ar fi publicat un raport in care critica situatia coruptiei din Romania, a vorbi despre "gesturi inamicale" si "nepotrivite pentru relatia dintre doua state ale UE" e o exagerare batoasa. De ce ar fi avut nevoie Olanda sa publice "pe surse" un raport in care se spune ceea ce guvernul olandez sustine in mod deschis de cativa ani? Din pacate, in acest caz s-a manifestat diplomatia-spoiala.
Numesc "diplomatie-spoiala" acel comportament manifestat de diplomatii romani care isi propun ca scop al activitatii lor sa acopere o realitate inconvenabila de acasa in cuvinte mari, relativism moral si activism de parada. Cu alte cuvinte, coafam gunoiul si il vindem drept politici serioase, iar daca nu suntem crezuti, ne enervam si explicam totul prin comploturi impotriva tarisoarei.

Pana la o limita, diplomatia oricarei tari trebuie sa incerce sa puna realitatea interna intr-o lumina favorabila. Doar ca diplomatia-spoiala crede ca realitatea nu conteaza si, oricat ar fi de detestabila, noi trebuie sa-i convingem pe straini ca griul e alb, iar negrul e doar un gri temporar si relativ. Daca nu se lasa convinsi, atunci le dam la gioale, ii acuzam de comploturi si ne dam loviti in demnitate. Cand, pe vremea lui Ceausescu, Adrian Nastase spunea pe la conferinte internationale ca Freedom House e o agentura care inventeaza notiunea de "drepturile omului", ce nu ar trebui aplicate in Romania, practica o forma gretoasa si idioata de diplomatie-spoiala. Idioata pentru ca nu are nici o sansa sa convinga interlocutorii, deci ca actiune diplomatica e nula.

Am asistat saptamana trecuta la o manifestare a diplomatiei-spoiala. in ciuda intineririi masive a MAE, reflexele vechi functioneaza cand nu te astepti. (si apropo de tinerii din MAE, Diaconescu a blocat angajarea unor tineri care luasera concursul de intrare in diplomatie, multi dintre ei cu diplome prestigioase afara. Vor castiga procesele si vom plati despagubiri.)
Cat despre fondul subiectului, avem aerul jenant ca am auzit acum prima data despre problemele cu coruptia. Raportul olandez este cuminte, moderat si sustine oficial ceea ce Comisia Europeana a propus deja: continuarea monitorizarii. Faptul ca aminteste de posibilitatea de a lega monitorizarea de accesarea fondurilor europene si de intrarea in spatiul Schengen nu e nici asta o noutate.

Cel mai enervant in toata povestea este ca, se pare, ne-am decis sa ne dam demni pe chestiunea coruptiei. Le-am epuizat pe toate celelalte. Am obtinut comisariatul pentru agricultura. Am pus Moldova pe agenda UE si pe un drum care ar putea duce la integrare. Nu, nu suntem demni cand ne ratoim la altii pe teme unde avem probleme. Suntem doar niste tate triste si frustrate. Trist este ca am citit editorialisti sau blogeri seriosi care au preluat aceasta idee. Adica, vezi Doamne, Diaconescu ar fi aparat demnitatea nationala, le-a zis-o el bine la olandezii aia bagaciosi. Cand am ajuns sa ne consideram demni fiind solidari intru coruptie? si de ce greseste Olanda chiar daca spune adevarul? Cum au ajuns oameni inteligenti sa creada ca demnitatea si adevarul sunt doua chestiuni cu totul separate? Imi pare rau, nu marsez la asta. Este cazul sa fim demni in UE? Absolut. Cred in asta si pentru asa ceva militam la Centrul Roman de Politici Europene.

Dar demnitate fara inteligenta nu se poate, iar demnitatea fara adevar se cheama spoiala. Tocmai la coruptie ne-am gasit sa ne umflam in pene? Este stupid. si mai mult decat atat: este gresit. Pentru ca nu ne va crede nimeni. Vom fi ignorati, pusi in atlasul cu ciudatii Europei si atat. Ce ar fi trebuit sa zica MAE in chestiunea coruptiei? Sa nu spoim nimic. Sa nu ne dam mai bravi decat suntem. Sa spuna ca Guvernul roman a facut eforturile ce depindeau de el, dar acum depinde in mare masura de actori institutionali autonomi care blocheaza ce pot (CSM, Inalta Curte, Parlamentul). si, mai intai de toate, MAE ar trebui sa militeze pentru separarea coruptiei de alte chestiuni de interes pentru Romania. Sa incerce sa convinga ca putem gestiona la o adica sectoare importante din politicile comune, chiar daca Nastase inca face misto de procurori sub protectia Parlamentului. Putem? Nimic nu il impiedica pe Diaconescu sa incerce. Dar, daca alege sa fie doar un diplomat-spoitor, ar trebui sa stie doar ca vremurile acelea au trecut.