Ca dl Basescu are nevoie de competitie si ca asta i-ar face bine in primul rand lui e cert. A spus-o chiar si Valeriu Stoica, cu obisnuita lui luciditate. Daca Basescu nu se salva la referendum cu doua treimi, ci doar cu 51%, si nu batea palma cu PSD in noiembrie, ramanand fara opozitie, nu si-ar fi pierdut franele si nu le-am fi avut pe Udrea ministru si pe EBA muza partidului. Virtutea publica se dezvolta prin mediul concurential, nu in izolare; numai cand se ajunge la o masa critica de oameni care se poarta decent, costul indecentei incepe sa creasca si comportamentele sociale se schimba. Ca atare, cu cat mai multi candidati buni ii vor face concurenta lui Basescu, cu atat toti candidatii, inclusiv el, vor fi obligati sa evolueze.

Pe undeva opinia publica simte asta, si de aceea asteapta cu multa nerabdare candidati noi, cat se poate de competitivi, pe primarul Bucurestiului, poate si pe cel al Sibiului. Daca e asta sau, pur si simplu, ne-a lovit boala nationala a chibitelii, si ne interesam de politica nu ca sa rezolvam ceva, ci pentru ca nu avem in fiecare zi un meci de fotbal sau un concurs Eurovision ca sa ne bucuram ca unii iau teapa, cum se spune mai nou cu multa eleganta, nu sunt sigura. Nu conteaza: esentialul este ca audienta exista, isi tine respiratia si il asteapta pe Sorin.
Bucurestenii au vazut intotdeauna in doctorul Oprescu un alt fel de Basescu. Cei doi au, cert, in comun si unele calitati, si unele defecte. Sinapsele le functioneaza mai repede decat majoritatii colegilor lor din politica. Au talent la comunicare si vorbe memorabile. Sunt oameni de actiune, obisnuiti sa dea ordine altora. Cum nu se controleaza strict, ce le scapa din gura mai bine ramanea nespus. Marius Tuca nu i-a facut un serviciu lui Oprescu cu un interviu recent, care se citeste ca o invitatie – acceptata – la vulgaritati. Dar reputatia lui Oprescu nu e neintemeiata. 

Asa cum Stolojan a devenit un fesenist frecventabil pentru ca, om civilizat, a facilitat vizita regelui – Emil Constantinescu, care azi il denunta pe toate drumurile, desi din tabara cealalta, s-a purtat mult mai prost cu familia regala –, Oprescu a devenit un star la moartea lui Corneliu Coposu, pur si simplu, purtandu-se decent, un lucru greu de subestimat pentru acele vremuri. Deci exista o baza a popularitatii lui Oprescu, care nu poate fi macinata doar de acuzele puerile cu autostrada suspendata. Lumea e plina de autostrazi suspendate.

Nu e nimic nelegitim, imoral sau stupid in asteptarea lui Oprescu. E o dorinta  fireasca de altceva, o speranta de mai bine a unor oameni dezamagiti de multe ori. Cum raspunde insa candidatul providential acestei asteptari publice?
Prima miscare a lui Oprescu a fost sa isi tocmeasca un organizator. Nu oricare organizator, ci pe Octav Cozmanca, fost aghiotant al Elenei Ceausescu si sef de cadre al lui Nicusor, din pricina caruia luam sanctiuni de la Consiliul Europei in 2004-2005, cand dadea afara primari alesi pe capete. Dl Cozmanca, supravietuitor al intrarii noastre in UE, pe care a facut tot ce a putut sa o zadarniceasca, e arhetipul mumiei politice, dar nu al uneia discrete, ci al genului zgomotos, care in filme face tandari totul invartindu-se cu mainile tepene in jur, doar-doar o da de gatul cuiva sa il sugrume.

Cam asa interpretez manifestul comic lansat de dl Cozmanca la plecarea din PSD catre alti potentiali zombi care ar putea iesi din morminte si constitui o armata de invazie pentru candidat, genul Ion Solcanu sau pe acolo. Numai ca la apropierea ei, cum e si firesc, toata lumea o va lua la fuga. si cu cat mai multi zombi vor raspunde, cu atat mai mari panica si fuga. Nu e genial? Mai ca incep sa cred zvonurile ca strategia lui Oprescu a fost scornita in laboratoarele Cotroceniului, fictiune umoristica inventata de acei adversari ai lui Basescu care nu au nici un simt al umorului.
A doua miscare a taberei Oprescu a fost sa se adune sa se sfatuiasca. Nu oricum, nu intr-un loc pe fata si cu multa lume unde poti pretinde ca te-ai intalnit din intamplare, ci prin insule din astea, cu languste si vin alb, ca trebuie ca toti rentierii crescuti de pe spinarea statului, cei miliardari, genul Dan Ioan Popescu, nu amaratii vizati de legea salarizarii publice, sa cheltuiasca undeva ce au castigat cu sudoarea fruntii.

Complotul e copt si, cu cat e mai secret, cu atata il afla mai multa lume, iar ipoteza ca gasca cea mai rea – cei care au nevoie in fruntea statului de unul care sa-i lase sa fure mai departe ouale de aur si sa jumuleasca gaina – il sustine pe Oprescu, nu pe Geoana, e gata. Mai ca iti vine sa crezi ca Oprescu face in sfarsit un pustiu de bine PSD si lui Geoana atragand toate fosilele si o sa avem niste social-democrati reformati. N-o uitati pe Cati, baieti. Dar sa ne scuipam in san, ca nu se stie, urmeaza turul doi si razbunarea.
A treia miscare a taberei Oprescu a fost sa se inzestreze cu ceva ideologie. Eu sunt de parere ca se puteau lipsi – pe timp de criza nu avem oricum ce cheltui, iar dupa, tot un fel de a treia cale va fi calarita de toata lumea, cum se intampla in toata Europa. Oprescu nu e genul de candidat cu program cum a fost Constantinescu sau Geoana in 2004, cand il seconda pe Nastase ca prim-ministru "proeuropean", un candidat care sa poata fi ales prin mobilizare contra celui in functie, pur si simplu, pentru ca se aduna toata lumea in spatele lui, indiferent de talentul sau de comunicator.

Nu: Oprescu candideaza cu personalitatea lui, asta e programul si nu avea nevoie de altul. Dar cum orice prostie izvoraste nu dintr-un vid, ci dintr-un creier, s-a gasit si de data asta unul, verificat, tovarasul Bondrea, hotarat sa-si salveze fabrica de diplome de la "Spiru Haret". si cum patria lui ideologica eterna este Academia "stefan Gheorghiu", face si el un mare serviciu candidatului providential mai bagandu-i niste bolovani in lest.
si iata-ne porniti: pe de o parte, nevoia publica de altceva si de altcineva, toata speranta si asteptarea asta, si, pe de alta, foamea de dincolo de mormant a trupei de mumii. Doua nevoi mari, fundamentale, care navigheaza pe traiectoriile lor distincte una spre alta, orbeste, ca doua avioane fara radar in noapte, spre un punct care nu se stie daca e de intalnire sau de coliziune.  Deznodamantul, in Zombi 3, pentru cine rezista pana atunci.

P.S.: Sunt gata sa imi cer scuze daca doctorul Oprescu arunca trupa asta peste bord si ne dovedeste ca e cu adevarat un candidat independent.