Senatul american organizeaza audieri pentru a determina cum sa procedeze cu cei 240 de detinuti aflati in continuare in spatele gratiilor la Guantánamo Bay si a stabili ce ar trebui sa se intample cu tribunalele militare si cu practica detinerii fara judecata, ambele impuse de Administratia Bush si de un legislativ ascultator. Congresul SUA mai dezbate si viitorul centrului propriu-zis de detentie, infiintat in 2002 pentru plasarea unor oameni considerati a fi "cei mai rai dintre cei mai rai" intr-un spatiu incadrat de juristii lui Bush in mod deliberat ca "spatiu extralegal".
Dar sunt oare aceste audieri din Senat doar o cosmetizare a unor realitati la fel de grave ca si cele vechi – si, din anumite privinte, chiar mai rele? Tribunalele militare care opereaza fara respectarea procedurilor legale functioneaza din nou. Desi presedintele Obama a eliberat cativa prizonieri, in special uiguri chinezi, si i-a trimis pe altii spre a fi judecati in procese veritabile la New York, el semnaleaza acum – ce dus rece! – ca vrea sa initieze "detinerea preventiva", ceea ce i-ar permite sa incarcereze un numar nespecificat de prizonieri pe timp nelimitat fara a li se aduce acuzatii sau a-i trimite in judecata.

Intr-o vizita la Guantánamo, purtatorul de cuvant al Ministerului Apararii, Joe DellaVedova, mi-a spus ca o serie de comisii analizeaza acum dosarele detinutilor, un proces care va dura pana la finele anului curent. Procesul de analiza va tria detinutii in trei categorii: cei ce vor fi judecati in fata unor instante penale in Statele Unite; apoi cei care vor fi eliberati si trimisi in alte tari; in fine, cei care "nu pot fi eliberati si nu pot fi judecati si trebuie deci detinuti pe durata nedeterminata… ceea ce se cheama «detinere preventiva»".
Am ramas socata. Comentariile lui DellaVedova sugereaza ca procesul de analiza a dosarelor e simplu teatru politic. Daca ar fi un proces real de revizuire a acuzatiilor impotriva acestor detinuti, cum se poate sti inca de acum ca va fi nevoie de acea a treia categorie? Detinerea preventiva pe durata nedeterminata este, evident, fundamentul unui stat politienesc.

Organizatii de aparare a drepturilor omului stiau ca, in termeni de PR, Obama a pregatit terenul pentru unele procese penale – laudand "securitatea supermaxima" a unor inchisori americane si observand ca alti teroristi au fost judecati cu succes de sistemul american de justitie. (Alte democratii, cum ar fi Marea Britanie sau Spania, ii judeca pe suspectii de terorism, inclusiv pe posibilii membri Al Qaeda, in instante penale normale.)
Dar, la sase luni dupa ce a ordonat oprirea torturii si inchiderea centrelor secrete de interogare ale CIA (asa-numitele centre negre), dupa ce a promis sa inchida Guantánamo in decursul unui an, Obama pare acum sa rebranduiasca excesele cele mai grave ale lui Bush. A dus avioane intregi de jurnalisti la Guantánamo Bay ca sa le arate un centru "sigur, transparent si uman", unde se serveste baclava proaspata si se permite vizionarea de filme din fotolii securizate cu lanturi. Dar cei aproximativ 240 de detinuti raman in detentie fara sa li se fi adus vreo acuzatie si nu vor avea parte de un proces echitabil nici prin intermediul comisiilor militare propuse de Obama – procurorul, judecatorul si membrii comisiei sunt cu totii angajati ai guvernului american.

In plus, Ministerul de Justitie al lui Obama a invocat argumentul lui Bush, spunand ca legea secretului de stat interzice ca dovezile torturii sa fie facute publice; asta inseamna ca nici unul dintre cei torturati nu poate aparea in fata unui tribunal. Obama a mai incercat sa opreasca de la publicare sute de fotografii care prezentau abuzurile sexuale in inchisorile administrate de SUA si nu a facut nimic pentru a anula Legea Patriot.

De ce regreseaza Obama, un constitutionalist, de asemenea maniera?
Mai intai, nu are curajul sa dea impresia ca e "moale" in problema terorismului. Apoi, poate ca are nevoie de posibilitatea de a-i judeca pe detinutii de la Guantánamo in procese trucate sau poate chiar de a-i tine pentru totdeauna departe de orice proces: avocatii afirma ca tortura, inclusiv cea de natura sexuala, era atat de endemica in randurile CIA si ale armatei, incat Obama ar putea acum detine zeci, daca nu chiar sute de prizonieri ale caror trupuri reprezinta un "camp infractional".

Wells Dixon, avocat la Centrul pentru drepturi constitutionale, care ii reprezinta pe unii dintre detinuti, spune ca Administratia Obama nu poate risca sa defineasca practicile de tortura ca infractiuni, asa ca le defineste ca "surse si metode secrete" care nu pot fi dezvaluite intr-o sala de judecata. "Nici nu va pot povesti cum au fost torturati clientii mei, pentru ca voi fi pus sub acuzare", arata Dixon. De fapt, nici macar explicatia motivelor pentru care acest material e secretizat nu poate fi reprodusa, pentru ca e confidentiala.
Nici accesul avocatilor la clientii lor de la Guantánamo nu s-a imbunatatit sub Obama. "In toate cazurile suntem supusi unui ordin de protectie", mentioneaza Dixon. "Conform acestui ordin, tot ce relateaza detinutul e secret", in masura in care "Comisia de confidentialitate" a Ministerului Apararii nu decide altfel.

Dixon mi-a relatat povestea revelatoare a unuia dintre clientii sai, Majid Khan, un asa-numit "detinut foarte valoros", care a trecut timp de trei ani prin centrele secrete ale CIA. Khan a fost torturat, afirma Dixon, desi "guvernul ar spune ca a fost subiectul unor «surse si metode informative»".
Fiindca Dixon dispune de autorizatie de acces la informatii secrete, el nu poate discuta aceste "surse si metode secrete". Pe de alta parte, continua Dixon, "atunci cand agentii guvernului ii fac ceva lui Khan despre care spun ca e secret, de fapt, ii divulga informatii secrete. Dar fiindca el nu are autorizatie de acces la asemenea informatii, nimic nu l-ar putea opri de la a spune lumii de afara «iata ce mi-au facut». Nimic nu l-ar putea opri – cu exceptia faptului ca e fizic in detentie".

"Concluzia logica" la care ajunge Dixon este ca, asadar, Khan "trebuie sa ramana in detentie pentru restul vietii sale – indiferent daca va fi acuzat vreodata de o infractiune –, pentru ca, daca ar fi vreodata eliberat, nimic nu l-ar opri de la dezvaluirea acestor informatii".
Majid Khan – si ca el mai exista multi – este un produs clasic al lipsei de respect manifestate de Administratia Bush fata de principiile fundamentale ale statului de drept. Din nefericire, Administratia Obama, in ciuda retoricii inaltatoare, pare mai mult decat dispusa sa perpetueze aceasta lipsa de respect.

Copyright: Project Syndicate, 2009.
www.project-syndicate.org