Aniversarea celor trei ani de pontism are efect de bumerang pentru că reactivează memoria față de tot ceea ce s-a întâmplat în acest interval.
Victor Ponta a uitat de ce a pierdut alegerile. Asta dacă a înțeles vreodată cu adevărat. Cu excepția unei scurte perioade în care a fost dominat de teama că va fi măturat de la șefia guvernului și a partidului, când a lăsat spășit ochii în jos, a făcut gura mai mică și și-a turnat câteva fire de cenușă în cap, întregul său comportament arată că nu a priceput fondul chestiunii. Să-i repetăm. A pierdut pe mâna lui, în principal din cauza aroganței, tupeului, a minciunilor și sfidării pe care le-a revărsat peste public, în siajul cărora a mers tot partidul. Începe acum să fie convins că etapa de rebrand-uire și recredibilizare s-a încheiat, că poate redeveni el însuși. Nu știu cum altfel se poate explica ultima mostră de sfidare: aniversarea cu surle și trâmbițe a trei ani, aprilie 2012, de la preluarea puterii prin moțiunea de cenzură a trădării, urmată la scurt timp de loviturile aplicate democrației din vara aceluiași an.
Citiți continuarea textului în Revista 22.
