Turcia: în atenția tuturor, între opțiuni (im)posibile

de Elena Ştefoi , 11 februarie 2016 - stire actualizata la ora 08:43, 11 martie 2016
Turcia: în atenția tuturor, între opțiuni (im)posibile

În ultima săptămână, corespondenții de presă și comentatorii din marile capitale au remarcat la unison că Turcia are de gestionat un triplu dezastru – politic, militar și umanitar. Asaltul asupra orașului sirian Alep, dat de avioanele rusești și forțele de la Damasc, sprijinite de milițiile șiite libaneze, iraniene și afgane, oferă kurzilor o victorie importantă în bătălia cu președintele Erdogan, lasă Ankara fără pârghii de influență în conflictul din Siria și generează un nou exod de refugiați la granițe.

Turcia se confruntă, concomitent, cu terorismul Statului Islamic, cu problema refugiaților, cu ofensiva separatistă a kurzilor și cu acuzele opoziției politice interne. Manevrele destabilizatoare ale Rusiei, deruta și așteptările UE legate de controlul migrației și slăbiciunile Statelor Unite într-un an (pre)electoral au precipitat agravarea situației. Turcia, alături de Arabia Saudită, pariase pe negocierea politică a războiului din Siria, așteptând răsturnarea de la putere a liderului la Damasc, în pofida voinței lui Putin. Bombardând Alepul, situat la granița de nord-vest a Turciei și considerat un bastion al rebelilor protejați de aliații Ankarei, Moscova a refuzat, practic, soluția politico-diplomatică propusă de occidentali, încercând să impună soluția militară, în coordonare cu președintele Siriei și aparent în avantajul acestuia. Berlinul și Washingtonul au condamnat atacurile aeriene ale Rusiei, acuzând-o că încalcă Rezoluția Consiliului de Securitate a ONU pe care o semnase pe 18 decembrie 2015.

Cancelarul german promitea, în baza acestei rezoluții, o rezolvare a războiului civil din Siria, care să garanteze rezolvarea crizei migrației la ea acasă. Urmau să aibă loc, la 5 februarie a.c., convorbiri între reprezentanții lui Bashar al-Assad și rebelii sirieni, sub egida ONU. Iranul fusese invitat în premieră la discuții. Turcia acceptase oferta Berlinului, angajându-se să stopeze valul de refugiați, în schimbul compensațiilor financiare și al unor concesii diplomatice. Procesul de pace inițiat la Viena în toamna anului trecut a fost însă întrerupt brusc, urmare a bombardării Alepului chiar în zorii zilei când diplomații (inclusiv ruși) urmau să se întâlnească la Geneva. O nouă fază a catastrofei umanitare s-a declanșat astfel la nici 24 de ore după ce Conferința donatorilor internaționali de la Londra alocase fonduri consistente pentru a veni în ajutorul Turciei, Iordaniei și Libanului, țări asaltate de milioane de refugiați sirieni.

Încă o dată, s-a dovedit că Berlinul și Washingtonul au descifrat greșit intențiile Moscovei. Surprinzător însă, nici Ankara n-a prevăzut cum își vor juca autoritățile de la Kremlin așii din mânecă pentru a obține, odată cu prelungirea conflictului din Siria, negocierea păcii în termenii pe care și-i dorește.

Reacțiile Rusiei după ce turcii i-au doborât un avion (pe 24 noiembrie 2015) semnalau faptul că Putin nu e dispus la nici o concesie privind planurile sale în Siria. Aliații tradiționali ai Ankarei au tratat atunci tensiunile turco-ruse cu detașare, iar presa din multe țări a pus în discuție mai degrabă decizia președintelui Erdogan de a doborî avionul rusesc decât semnificația provocărilor Moscovei. Ministrul chinez de Externe explica, a doua zi după consumarea primei faze a disputei, de ce nu va lua China partea niciunuia dintre actori, remarcând că Ankara și Moscova prezintă istorii diferite despre incidentul aviatic, iar conflictul pleacă de la o realitate mai complicată. Reprezentanții NATO aveau să precizeze, la rândul lor, că diferendul Turcia-Rusia trebuie rezolvat în plan bilateral. Oficialii americani au recurs la o retorică împăciuitoare, iar oficialii turci au lăsat să se înțeleagă că îi suspectează de complicitate cu Moscova. Ca atare, a crescut și neîncrederea Ankarei față de Washington. Turcia și-a exprimat în mod repetat nemulțumirea că SUA acordă ajutor pro-kurzilor din Siria (respectiv Partidului Unității Democratice – PYD), despre care ar exista dovezi că furnizează arme Partidului Muncitoresc al Kurdistanului (PKK). Ankara dorește ca aliații săi să trateze PYD cu unitatea de măsură folosită față de PKK, formațiune aflată pe lista organizațiilor teroriste. Oficialii americani susțin că grupările pro-kurde din Siria sunt indispensabile pentru răsturnarea regimului Assad. Aliații Turciei pierd însă poziție după poziție în Siria, iar rebelii anti-Assad caută adăpost în țările vecine. Turcia primise deja 2,5 milioane de refugiați până la bombardarea Alepului. Întrucât acest oraș era considerat fieful rebelilor, alte zeci de mii de sirieni amenință granițele turce. 

Într-un moment în care e nevoie de o Turcie pe care Occidentul să se poată baza pentru a pune capăt conflictului din Siria și exodului refugiaților, ea se află în mare dificultate și fără mijloace de acțiune. Cu toate acestea, Berlinul și Bruxelles-ul, dar și Viena sau Atena consideră că Ankara trebuie să ia măsuri pentru a opri valul refugiaților care amenință porțile Europei, iar Washingtonul așteaptă ca Erdogan să-și asume responsabilități în vederea restabilirii echilibrului regional, fără să considere lupta sa împotriva kurzilor una prioritară. În ultimele două luni, dialogul UE-Turcia s-a intensificat, ca și vizitele americane în zonă. Ankara a obținut nu doar ajutoare financiare, ci și deblocarea negocierilor de aderare, deși viitorul spațiului comunitar e pus în discuție din mai multe părți. Cancelarul german a vizitat Turcia la începutul acestei săptămâni, cerând, împreună cu gazdele sale, implicarea Organizației Nord-Atlantice pentru monitorizarea fluxului de refugiați. E o schimbare relevantă, având în vedere că președintele Erdogan credea, în ultima sa campanie electorală, că ar fi mai bine să orienteze Turcia spre un anumit grad de independență în cadrul NATO. Acum un an, liderul turc era concentrat pe construcția centralei nucleare și pe gazoductul Turkish Stream, ambele în parteneriat cu rușii, după ce demarase chiar încheierea unui contract militar de anvergură cu China. Între timp, lucrările centralei nucleare au fost stopate, proiectul Turkish Stream a fost abandonat, achiziționarea unor echipamente militare chineze incompatibile cu standardele NATO s-a dovedit imposibilă.   

Colapsul parteneriatului cu Moscova relansează raporturile Turciei cu UE și NATO, deschizându-i în același timp calea unor opțiuni economice mai largi. De altfel, președintele Erdogan s-a reorientat rapid, efectuând turnee în Qatar, Azerbaidjan și Kazahstan, dar și în Africa de Vest și America Latină. Refugiații și atacurile teroriste costă Turcia aproximativ 12 miliarde de dolari pe an, conform unor estimări de dată recentă. Pierderile înregistrate prin degradarea relațiilor cu Federația Rusă sunt greu, dar nu imposibil de gestionat. Turismul, comerțul, agricultura și construcțiile sunt grav afectate, iar, în absența unor alternative viabile, sectorul energetic riscă blocajul, întrucât 56% din gazele necesare Turciei provin din Rusia. În 2015 au fost alocate 16,5 miliarde de dolari pentru importul gazelor rusești. Economia turcă e însă în plin avânt, oferind o piață atractivă și de neignorat. În vizită la Astana, Erdogan și-a exprimat convingerea că „Turcia și Kazahstanul vor deveni centrul Eurasiei“. Presa rusă a contracarat imediat, relatând despre convorbirea telefonică Putin-Nazarbaev pe tema cooperării în domeniul energiei și al combustibililor. Iranul, celălalt mare competitor și rival istoric al Turciei, reintrat în forță pe terenul de joc, n-a omis nici el să curteze prompt atât țările europene, cât și Kazahstanul, Rusia și China. În acest context, pentru repoziționarea în competiția regională, Ankara are nevoie de pace la granițe, de aliați curajoși și de lideri care să-i asigure stabilitatea politică. Numai că nici măcar în plan intern condițiile nu sunt propice.

Înainte de a intra în conflict cu Moscova, poziția președintelui Erdogan fusese șubrezită prin cele două tururi de scrutin, din iunie și noiembrie 2015. Chestiunea kurdă a contribuit din plin la vulnerabilizarea autorității președintelui. Într-o zonă în care politica față de minorități și diplomația etnică sunt dosare extrem de sensibile, președintele turc a preferat formula dură, respingând sistematic dialogul cu liderii kurzi, pe motiv că sunt teroriști. După recâștigarea alegerilor, Erdogan a continuat și intensificat războiul contra grupărilor kurde. Efectul a fost coagularea unei mișcări de solidaritate regională pro-kurdă. Până și opoziția politică națională i-a reproșat liderului turc inapetența pentru dialogul inter-confesional și inter-etnic, care ar fi putut deschide calea unui proces de pace. Abia acum câteva zile autoritățile turce au anunțat că intenționează să reconstruiască site-urile kurde distruse în ultimele luni în războiul de gherilă dintre forțele militare și PKK. Premierul Davutoglu a declarat și că serviciile secrete ar putea iniția un dialog cu liderul kurd Ocalan, aflat în închisoare. Rămâne de văzut ce efecte vor avea aceste târzii gesturi de bunăvoință, mai ales că, în replică, kurzii din Siria și-au deschis un birou de reprezentare la Moscova.

Rămâne de văzut, de asemenea, cum vor digera aliații occidentali lecțiile ofensivei Alepului și ce urmări va avea faptul că reprezentanții ONU și ai NATO vorbesc pe aceeași voce, criticând, în  termenii folosiți atât de John Kerry, cât și de Angela Merkel, deciziile lui Vladimir Putin.

Ce-i drept, orașul Alep se află sub asediu din 2012, iar războiul civil din Siria a început în 2011. Intervenția cinică a Rusiei confirmă deopotrivă temerile celor care s-au îndoit din start de buna sa credință în încleștarea din Siria, dar și avertismentul celor care au susținut mereu că fără Moscova nu se poate ajunge la pace, de vreme ce ea vrea să demonstreze lumii cum poate câștiga un război, după ce a câștigat Crimeea. Turcia are, probabil, în acest moment de răscruce, opțiuni deschise. Nu însă și timp pentru noi oscilații costisitoare. 

 

Aceste opinii aparțin autoarei și nu angajează în nici un fel responsabilitatea MAE.

Comentarii

  • petre roman

    14 februarie 2016 6:50

    Traiesc in israel ,aproape de granita de nord est sic cu siria. Ce se intimpla acolo ma intereseaza ,firesc, in mod deosebit. Analiza d-nei elena stefoi e excelenta . Imi permit insa sa mai adaug inca un actor important , mai putin vizibil ,dar, poate unul dintre cei mai importantiisrael. Sa nu uitam ca israelul are o intelegere cu federatia rusa privind coordonarea actiunilor in cazul in care israel va intentiona sa faca ceva pe teritoriul siriei!!! De asemenea e interesanta incercarea turciei de a se impaca cu israelul dupa racirea relatilor ca urmare a incidentului marmara. Toate astea adauga inca un fir la ghemul oricum incalcit din siria pe care poate doar ***** il mai poate descalci !! Oricum felicitari dnei stefoi pt analizaapropo, am fost colegi de facultate.I

    raspunde comentariului
    • Joaquin Murieta

      14 februarie 2016 17:20

      Israelul e un stat terorist condus de assasinul lui Rabin, Netanyahu. Rabin banuia ca va fi assasinat. Innainte de a muri a spus. Nu stiu cine va trage si nici nu ma intereseaza caci indiferent cine va trage vinovat de crima este Bibi care a creat un partid extremist care si in trecut a comis assasinate politice si se poate mentine la putere doar continuund sa ii assasineze pe cei care inca mai cred ca Israelul poate re-deveni o democratie. A avut dreptate azi in Israel castiga alegerile cine are mai multi assasini platiti nu mai multe voturi.

      raspunde comentariului
  • agricultorul fericit

    12 februarie 2016 11:12

    Interesant si documentat articol. Putin a jucat bine si Erdogan nu. Acordul de azi noapte de la Munchen da practic mana libera rusilor sa ocupe Alepul. Evident, ca intotdeauna aspectul umanitar nu conteaza.

    raspunde comentariului
    • Bați câmpii duios pe ogoare miltare...

      16 februarie 2016 18:44

      Articolul e o însăilare de parti-pris-uri ale comănescului ceșkizd și altor slugi dă BucaIe ale amerlocilor si ale turcilor. Ilici este cel mai mare pretin al turcilor muslimani în Rromînika nevolnikă marre membrră a N.A.T.O. Pe lângă asta, articolul e plin de minciuni CNN-iste ce se vor a fi "fine"... Adevărul nu e un apanaj al N.A.T.O. și al celor acum-arondați la organizația de agresori militari de birou după ce au făcut o răsucire politruko-stratejikă de 180 de grade. Turcia e UN STAT CRIMINAL, condus de UN CRIMINAL, pe numele lui - Erdogan ! ...să vedem până unde e dispusă N.A.T.O. - adică S.U.A. - să-l sprijine și să-l asmută pe papagalul islamizd, când conflictul militar e "la ușă"... Oricum, rușii abia așteaptă un motiv să-i răzbune pe cei doi morți și să pedepsească doborîrea mișelească - la ordinul amerlocilor ! - a avionului lor de bombardament. Te asigur că cele 380 de avioane turcești F-16 de producție amerlocă vor dispărea ca muștele în primele 36 de ore de conflict cu rușii.

      raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    12 februarie 2016 0:40

    Doamna Stefoi minte deci sunt nevoit eu sa spun adevarul. 4 Edogan e un ticalos islamist identic cu cei din ISIS. Nu trece zi sa nu auzim de alt ziarist, politician, student, profesor, sindicalist, manifestant, etc. Turc arestat chiar si pentru ca si-a exprimat parerea ca sunt si Kurzii oameni chiar musulmani si nu ar trebui macelariti. Pe asta vrea Merkel sa-l bage in UE in locul Romanilor "inferiori" de "rasa Latina" ? El cica a castigat alegerile dar aproape zilnic milioane de oameni ies pe strazi si striga "Jos Erdogan" cu toate ca stiu ca vor fi arestati pentru asta. Ziarul "Republica" din Turcia a scris in limba Germana "Sunt ziaristi in puscarie in Turcia ! Nu stiati frau Merkel ?"

    raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    12 februarie 2016 0:11

    Doamna Stefoi minte deci sunt nevoit eu sa spun adevarul. 3 Sunt indignat sa constat cat de multi chiar si cei care recunosc genocidul Armenilor sunt acum dispusi sa accepte genocidul Kurzilor si Yazidilor crestini. Kurzii e drept sunt musulmani daca cunva cinismul vostru foloseste asta ca scuza dar nu vor decat sa traiasca fara sa fie exterminati cum au fost cand Saddam era aliat cu Turcii. Kurzii nu s-au inarmat decat cand a devenit evident ca altfel vor fi ucisi de Turci si de ISIS aliat cu Turcii.

    raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    11 februarie 2016 23:59

    Doamna Stefoi minte deci sunt nevoit eu sa spun adevarul. 2 Orasul Alep cel mai mare din Syria nu a cazut nici-o-data. El a fost este si va fi oras Syrian si locuitorii lui au votat si probabil vor vota din nou cand in sfarsit va fi posibil cu Assad. Orasul Alep a fost atacat de Turci nu de vre-o opozitie nici moderata nici radicala. In trecut orasul a fost complet incercuit de Turci dar locuitorii lui au sapat transee si si-au aparat cu succes orasul chiar si incercuiti. Turcii au furat si transportat in Turcia cateva fabrici care functionau la periferia Alepuli cand era pace. Turcii au deviat raul care venea din Turcia si alimenta Alepul cu apa sperand ca lucuitorii insetati si incercuiti se vor preda dar ei au rezistat si rezista inca. Cu ajutorul Rusilor armata Syriana a spart incercuirea si a adus apa locuitorilor insetati apoi a sapat chiar un canal care acum aprovizioneaza Alepul cu apa. Acum Turcii sunt cei incercuiti si tinand cont ca si aeroportul Alepului controlat de Turci cand incercuisera orasul e acum disponibil bombardierelor Rusesti situatia Turcilor se va agrava in uralele locuitorilor Alepului scapati in sfarsit din incercuire. Rusii compara Alepul cu Stalingradul si el aproape pierdut dar in final recuperat de armata rosie deci singurii "refugiati" de la Alep sunt paramilitarii Turci din organizatia terorista "lupii cenusii" care nu pot decat sa se intoarca in Turcia de unde au venit.

    raspunde comentariului
  • Joaquin Murieta

    11 februarie 2016 23:25

    Doamna Stefoi minte deci sunt nevoit eu sa spun adevarul. 1 Avionul Su-24 doborat de Turci. Toti stiu si sunt de acord unde a fost doborat avionul dar doar Turcii pretind ca granita Turco-Syriana in general o linie dreapta face drept acolo o curba ca sa includa doar traiectoria avionului in spatiul aerian Turcesc. Initial Americanii au acceptat prostia asta dar Rusii au venit cu documente vechi dupa WWI care evident traseaza granita Turco-Syriana ca o linie dreapta fara curbe inventate recent de Turci. Chiar si admitand dezinformarea Turcilor conform carora avionul Rusesc a violat spatiul Turcesc sub o secunda avionul Turcesc agresor era evident in Syria unde el nu avea dreptul sa fie. Mai grav un Turc, caruia Rusii ii stiu numele si apartenenta la organizatia terorista "lupii cenusii", a ucis pilotul Rus tragand de pe teritoriul Syriei unde el nu trebuia sa fie. Assasinul plecat intre timp in Turcia a spus ca a tras pentru ca au fost bombardati alti Turci membrii la "lupii cenusii" aflati si ei in Syria ca aliati ai ISIS.

    raspunde comentariului
  • faceti corectia

    11 februarie 2016 17:17

    Alep nu e situat la granita de nord-vest a Turciei.

    raspunde comentariului
    • Elena Ștefoi

      12 februarie 2016 12:59

      E adevărat și îmi cer iertare de la cititorii atenți, cărora le mulțumesc întotdeauna. Am scris inițial - la granița de nord-vest a Siriei cu Turcia - , apoi am vrut să mai tai niște cuvinte și am tăiat ce nu trebuie, iar spelling-ul automat a completat geșeala

      raspunde comentariului
anunturi mica publicitate
Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Urmareste-ne pe Facebook