Acum cateva decenii circula o carte despre un criminal nazist, intitulata Moartea e meseria mea. Azi, o alta profesiune s-a extins la un public tot mai larg, si anume bataia. De cand batausul a ajuns sa fie numit luptator K1, are si fani, are si apropiati, are chiar un clan, asa cum am auzit cu ocazia bataii de sambata trecuta de la mallul bucurestean din Militari. O sa scrie si asta, cand o sa bata (sic!) in retragere, o carte cu titlul Bataia e meseria mea? Mira-m-as!
Pacea de nu stiu cate zeci de ani s-a soldat cu o multime de razboaie mici, in care au murit probabil milioane de oameni, cat intr-unul mare. Noi spunem razboaie mici, pentru ca privim de departe, dar pentru cei implicati ele sunt chiar razboiul. Cel mare.

Ei bine, pe langa aceste razboaie mici intre state, exista razboaie si mai mici. La magazinul respectiv, firma de paza era de mult pe picior de razboi cu clanul cetateanului acuzat de a fi provocat batalia de sambata. De fapt, i s-a si spus nu bataie, cum stim noi, ci... lupta. Or, lupta e nobila, nu-i asa? Sambata, motivul a fost parcarea intr-un loc nepermis. Cu alte ocazii, cand batausii nici nu sunt porecliti luptatori, fie K1, fie K cat vreti dvs., exista si alte multe motive.
Iata dar ca nu numai in Italia isi fac de cap cetatenii romani. Bataia este o solutie de viata pentru prea multa lume din jurul nostru. Ma refer numai la concetatenii nostri, dar proclamarea bataii proba sportiva nici macar nu a avut loc aici. O rapida explicatie a ascensiunii violentei ar fi cresterea populatiei pe glob, ceea ce-i face pe unii sa creada ca nu mai incap de vecinii lor. Niste romani din Italia si-au omorat administratorul de bloc pentru ca acesta le cerea sa-si plateasca datoria, intretinerea sau/si chiria. L-au transat si depus intr-un geamantan, asa cum ne obisnuisera emigrantii chinezi anii trecuti, aici, la Bucuresti.

Se pare ca experientele de un anume tip sunt traite de toate popoarele, pe rand, fiecare la vremea lui. Un italian declara ca sunt prea multi emigranti romani in tara sa si ca ar trebui sa plece acasa. Nu era atat de tanar ca sa nu-si fi putut aminti de anii (‘50-‘60 ai secolului trecut) cand italienii erau cei care plecau, ca sa castige un ban mai rotund, in tarile din jur, Elvetia, Germania Federala. Scapati din chingile morale ale patriei, ale societatii care-i stie, oamenii se comporta anormal, am spune. Tema dezradacinarii e insa una eterna, atat in viata, cat si in literatura. si, mai ales, in lumea globalizata.
Dar ce e mai ingrijorator este ca batausii, cei de la Mall Militari, de pilda, nici nu erau deloc scapati din chingile propriei societati si se comportau ca si cum nu ar fi avut, vorba ceea, nici mama, nici tata. Pentru ca, in loc de chingi, li se ofera prea des admiratia multora. Auzi, alaturi de "sa moara mama" sau chiar "toata familia mea" si "e un tip tare, n-are mama, n-are tata". Chiar expresia, atat de frecventa in presa, consacrata escrocheriilor politicienilor sau ale pre-politicienilor, "a dat un tun", nu are mai nimic peiorativ, ci ascunde mai degraba o nuanta de admiratie: a fost in stare sa dea un tun, uau!

Sigur, ar trebui sa adaug la noua profesiune romaneasca bataia, violul, care se produce, si el, daca e sa ne luam dupa stirile televizate, mai ales in Italia, dar sunt destule si pe-aici, probabil antrenamente pentru plecare. Numai ca asta nu e decat, asa, un agrement, cum a dat de inteles violatorul roman din Italia, "am vazut ca fata era draguta...", la fel de brutal si de indiferent la persoana celuilalt ca si bataia. Un agrement criminal, desigur.
De ce toate astea? E prea vast complexul de cauze, ca sa-l desenez in cateva fraze. Dezradacinarea interioara, produsa de politica bolsevica de industrializare fortata, e numai una, iar efectele ei se transmit, dupa cum vedem, si generatiilor de dupa. De fapt, dezradacinarea apare oriunde se petrece modernizarea societatii, iar mase mari de oameni isi schimba radical modul de viata, mai ales de la rural la urban, nu sunt eu primul care sa o spuna. Dar cand acest lucru are loc cu forta, ca in societatile totalitare, atunci urmarile sunt si mai dramatice.

De altfel, le avem in fata ochilor. O sa spuneti ca violenta e in crestere si in Vest. Este, pentru ca si acolo modernizarea produce dezradacinati, chiar inainte de aparitia concetatenilor nostri. Cat despre solutia de viata aleasa de asemenea insi, ea este una cu aceea a prostituatelor: cand nu-ti poti folosi capul, iti folosesti corpul. Ma rog, si capul: "iti dau un cap in gura...". si daca politicienii au gura in loc de cap, adica de continutul lui, acestia, batausii, au craniul, carcasa, pe post de creier.