Dintr-un partid creat artificial acum cateva luni, cateva sute de fotografii imense cu Stolojan, plasate in toata tara, pe marginea soselelor, in orase, au facut un castigator. Ca sa fiu mai exact, l-au introdus in Parlamentul European si se poate crede ca-l vor introduce, de acum inainte, si in toate celelalte parlamente mai mici sau mai mari pentru care se va vota in Romania. Sigur, pozele, singure, nu ajung, mai e nevoie si de sprijinul presedintelui Basescu, favoritul maselor.

Favoarea nu e nici ea prea mare, daca stam sa ne gandim la proportia prezentarii la vot,  de 28 si ceva la suta. In cazul in care presedintele avea atat de multi fani pe cat crede, ar fi trebuit ca prezenta la referendum sa fie de cel putin 55%. Se pare ca asemenea cifre, de acum incolo, nu mai pupa ei, politicienii romani, decat daca legifereaza prezenta la vot obligatorie. Procentele obtinute sunt frumoase, dar inselatoare. Caci 29% din 28% nu reprezinta mai mult de un milion si ceva de alegatori care ar fi spus da PD-ului. Ceea ce, in cazul in care alegerile s-ar tine pentru desemnarea unei majoritati in vederea guvernarii, este putin. La Bruxelles, noii alesi nu se vor duce spre a forma un guvern si, mai ales, nu se vor duce spre a apara neaparat interesele Romaniei si ale romanilor, asa cum, demagogic sau neinformat, a declarat dl Stolojan, ci spre a decide, mai ales, destinul Uniunii Europene, eventuala continuare a largirii ei si asa mai departe. Sigur, vor avea de facut si mici gesturi in favoarea tarii de unde provin, dar nu acesta e primul lor obiectiv, nu pentru asta au fost ei alesi. Or, teama mi-e ca putinul interes al alegatorilor pentru subiectul Europa se reflecta si in mentalitatea alesilor, ca doar acestia pe cine vor repezenta acolo?

Surpriza alegerilor a fost, desigur, caderea PRM sub linie, ceea ce ar putea fi un semn al stabilizarii societatii romanesti, al maturizarii sale politice. Numai ca si aici trebuie recurs la acelasi rationament ca si in privinta castigatorilor: prea putini s-au pronuntat ca sa credem ca asta e adevarul. Mai degraba observam ca partidul lui Becali si-a facut datoria pentru care a fost inventat, a fragmentat voturile PRM, si acum poate sa plece. Pe de alta parte, daca sondaje efectuate pe esantioane de o mie si ceva de persoane dau semnale demne de incredere, esantionul pe patru milioane ce cusur are?
Cat despre PNL-ul de la guvernare, simptomatic mi s-a parut faptul ca presedintele sau, premier inca in functie, s-a bucurat de rezultatul slab ca de unul peste asteptari. Poate pentru ca este la guvernare. Dar, chiar asa fiind, nu a marit substantial pensiile, nu a crescut salariul minim, nu a facut una si alta? si totusi, PNL nu a atins mai mult de un modest 13 si ceva la suta, ceea ce este extrem de putin.
Marele semnal ramane insa acela dat de prezenta slaba la vot, rezultat al unei vieti politice provinciale, fara orizont, fara proiecte si, finalmente, fara viziune. Despre care marturisim cu totii, candidati alesi sau nu si alegatori prezenti la vot sau nu, deopotriva. Abia acum putem spune despre clasa politica a noastra ca e "emanata". Din poporul caruia i se tot adreseaza dl presedinte. Cat despre alegerile de alaltaieri si despre referendumul dlui Basescu, de ce sa nu le consideram un mare sondaj de opinie? Cu doua tipuri de efecte, imediate si de viitor.

Nicolae Prelipceanu este publicist