Au trecut aproape patru ani de la prima revoltă din Damasc și începutul războiului civil sirian. În toată țara, peste 240.000 de persoane au murit. Alte 7,5 milioane și-au pierdut locuințele sau au fugit peste granițe, devenind refugiați. Siria se scufundă într-un conflict sângeros, crud și fără sens. E timpul să spunem: „Destul!“ – începând cu devastatul oraș Aleppo.
Stoparea luptelor nu este ușoară. Solicită coordonarea și cooperarea unor rivali regionali și globali. Dar obținerea unui armistițiu nu reprezintă doar o ocazie de a sfârși un dezastru umanitar, ar putea fi și punctul de plecare pentru o nouă abordare în strategiile de rezolvare și prevenire a crizelor oriunde pe glob.
Aleppo este unul dintre cele mai vechi orașe locuite din lume și unul dintre fronturile cele mai sângeroase din acest război. Vechiul oraș-cetate este unul dintre cele șase situri UNESCO World Heritage ale Siriei. Și o mare parte din acesta a fost distrusă iremediabil. Astăzi, Aleppo se află sub controlul rebelilor – înconjurat de armata siriană. Militanți loiali Statului Islamic stau în așteptare câțiva kilometri mai încolo.
Seria de eșecuri de până acum ale intervențiilor internaționale în acest conflict este impardonabilă. Fiecare negociere nereușită – inclusiv discuțiile de la Geneva – nu doar că a îndepărtat pacea, ci a contribuit, de asemenea, la o evoluție dezastruoasă a lucrurilor, inclusiv la resuscitarea extremismului terorist și la apariția Statului Islamic.
O încetare a focului în Aleppo nu mai poate fi amânată. Uriașe eforturi umanitare sunt necesare pentru a rezolva situația catastrofală pe care a lăsat-o în urmă războiul, iar implicarea consistentă a lui Staffan de Mistura, trimisul special al ONU, este esențială.
Din fericire, aliații principali ai președintelui sirian Bashar-al-Assad, Iranul și Rusia, au motive să dorească, la rândul lor, o încetare a focului. Prețul în cădere al petrolului și sancțiunile economice au afectat ambele țări. Iranul se simte tot mai secătuit de susținerea economică pe care o oferă armatei siriene și Hezbollah-ului în Liban, în timp ce autoritățile rusești, care sunt afectate și de o criză a rublei, se confruntă cu „o furtună perfectă”. Ambele țări au, de asemenea, nevoie să demonstreze că pot contribui la stabilizarea regională și globală – Iranul, în mod deosebit, pentru că negocierile internaționale cu privire la programul său nuclear sunt într-o fază critică.
Dacă Rusia și Iranul amenință cu retragerea susținerii, Assad nu va avea altă opțiune decât să se prezinte la discuțiile de pace. Totuși, cel mai mare obstacol în calea unui armistițiu este același care a apărut și în negocierile cu privire la armele chimice ale Siriei: orice înțelegere va presupune ca Assad să fie acceptat ca un partener în negocieri.
Dacă un armistițiu va fi obținut la acest nivel, va reflecta natura schimbătoare a mediului geopolitic din prezent. Stoparea luptelor va necesita ca Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia, Iranul și, probabil, Arabia Saudită și Qatarul să lucreze împreună pentru un scop comun. Pentru a obține rezultate pe viitor, coalițiile internaționale vor trebui să fie mai largi, mai incluzive și mult mai reprezentative pentru interesul tuturor.
Astăzi, este disponibilă o diversitate de „poli” strategici, fiecare cu capacitatea sa de a atrage și influența. În acest context multipolar, acțiunea unilaterală va eșua tot mai mult în a-și atinge obiectivele. Dacă negocierile de până acum ar fi recunoscut asta și ar fi fost conduse cu mai multă tenacitate, conflictul din Siria ar fi putut fi rezolvat de mult, evitându-se atâta moarte și distrugere.
Pentru Europa, prăbușirea Siriei ar trebuie să reprezinte un moment de trezire. Dificultățile existente acolo nu sunt limitate la instabilul Orient Mijlociu, iar Europa trebuie să se opună imediat acestei situații. Dar puterea de atracție a polului european este în scădere. Într-un moment în care UE continuă să se confrunte cu stagnarea economică, a intrat într-o furtună geopolitică tot mai puternică, cu crize în Ucraina, Rusia, Africa de Nord și Orientul Mijlociu, fiecare reprezentând o provocare importantă.
UE trebuie să înțeleagă că nu mai este centrul în jurul căruia se învârt vecinii săi. După cum a afirmat Stefan Lehne, profesor invitat la Carnegie Europe, Europa trece printr-o revoluție copernicană. Realitatea unei lumi multipolare vine din faptul că și alți jucători pot atrage și influența. De exemplu, China acționează pentru a restaura vechiul Drum al Mătăsii, la cea mai mare întindere a sa, pentru a ajunge la porturile Mării Mediterane. Ruta trece prin Balcani.
Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, i-a cerut noului comisar pentru politică regională, Johannes Hahn, să facă recomandări menite a redefini Politica de Vecinătate Europeană, cadrul prin care UE se raportează la mediul său geopolitic imediat. Politica are nevoie de o reevaluare completă. Nu mai are sens să aplici un singur standard. Oferta UE nu mai este unică, ci se confruntă cu o competiție din partea altor structuri de integrare, alți actori și o mulțime de oportunități strategice. În acest context, poate fi la fel de important să-i ai în vedere și pe vecinii vecinilor Europei.
Politica de Vecinătate Europeană trebuie să fie mai flexibilă. Condiționarea a eșuat pe deplin în a obține rezultatele dorite, deoarece, în cele din urmă, succesul său depinde de voința țărilor de a accepta agenda europeană. Țări care sunt considerate de importanță strategică vor solicita mai multă atenție și mai multă implicare.
Politicile internaționale sunt într-o schimbare excepțională și cu efecte de lungă durată. Dacă multipolaritatea nu este coroborată cu o abordare multilaterală eficientă, probleme precum războiul civil din Siria vor deveni mai frecvente – și tot mai dificil de rezolvat. Siria și cel mai mare oraș al său reprezintă locul perfect pentru a începe să căutăm o soluție mai bună.
Javier Solana a fost Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, secretar general al NATO și ministru de Externe al Spaniei. În prezent, este președinte al Centrului pentru Economie Globală și Geopolitică ESADE și membru de onoare al Brookings Institution.
Copyright: Project Syndicate, 2015.
www.project-syndicate.org
