Refuzul lui Ponta de a demisiona este cu adevărat de neînțeles în termeni raționali. El nu poate fi decât rezultatul cunoscutei intoxicări cu puterea care îi face pe oamenii politici să-și piardă orice brumă de simț al realității.
Nu înțeleg și pace. Nu înțeleg cum crede Victor Ponta că mai poate rezista în fotoliul de prim-ministru în perioada următoare. Nu înțeleg în ce fel își imaginează baronii PSD că partidul lor poate ieși altfel decât foarte lovit, în caz că nu-și debarcă repede liderul.
Desigur, în imediat, Victor Ponta poate rezista. Legea îi permite. Președintele nu-l poate suspenda, dacă parlamentul nu aprobă ridicarea imunității; dominat de frica penalilor de a nu păți la fel, parlamentul va refuza probabil DNA-ului începerea urmăririi penale sau, eventual, va tergiversa lucrurile până la intrarea în vacanța parlamentară. Dar celelalte dosare – de evaziune fiscală, spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată – merg înainte. Nu peste multă vreme, Ponta va fi trimis în judecată. Nici atunci nu va demisiona? Din nou, pare-se, litera legii îi permite să n-o facă. Va continua, sfidând opinia publică, să clameze că e nevinovat, că există un complot politic împotriva lui, că „băsiștii“ din justiție îi vor gâtul etc. Va fi acompaniat de celebrul trădător Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Senatului. Dar ceilalți aliați? Deja UNPR-ul lui Gabriel Oprea oscilează. UDMR va adulmeca dezastrul și se va retrage. Totuși, să presupunem că Ponta va continua să reziste.
Citește continuarea comentariului în Revista 22.
