Anuntarea intrarii in campania electorala a primarului Clujului, Emil Boc, a adus in scena primele promisiuni semnificative referitoare la Cluj, unde presedintele PD este primarul in functie. Dupa ce seful administratiei locale a constatat retrospectiv ca ar fi redat orasului statutul de capitala a Transilvaniei, el a dezvaluit proiectia unui Cluj ca o capitala economica a Romaniei. Planul de a propulsa metropola regionala ardeleana in fruntea topului asezarilor cu pondere economica din Romania actuala si din viitorul imediat pare indraznet si ademenitor, numai bun de atras voturi si de mobilizat emotional cetatenii. Acelasi tip de raportare o solicita si afirmatia referitoare la revenirea urbei de pe Somes in fruntea Transilvaniei, dupa o prelungita eclipsa.

Intr-adevar, deceniul dinainte, cand Gheorghe Funar a fost posesorul biroului principal al municipalitatii clujene, s-a caracterizat, in linii mari, prin implicarea primariei intr-o conduita politica nationalista, administrarea chestiunilor publice intr-o nota de sicanare a minoritatii maghiare si implicarea edilului in finantarea unor manifestatii culturale cu tinta patriotic-romaneasca, dar rod al unei viziuni inguste, revansarde, nici macar sustinute de un simt artistic onorabil. Asa s-a umplut Clujul de gropi cu alibi arheologic, a caror relevanta pentru dezvaluirea trecutului nu a inspirat si investitii pe masura. si tot asa au aparut celebra, de-acum, statuie a lui Avram Iancu, in care Craisorul Muntilor apare reprezentat dezagreabil si inestetic, placutele ostentative de pe diverse edificii si alte statui, mai mari si mai mici, care se incadreaza cam chinuit in arhitectonica urbana a zilei.
La venirea in scaunul de primar a tanarului universitar Emil Boc, lumea a rasuflat usurata in Cluj, pentru ca fie si simpla inlocuire a predecesorului insemna intrarea intr-o noua zodie a marelui oras din inima tarii. Au venit, mai apoi, o serie de proiecte importante – de la autostrada Transilvania, negociata anterior, pana la mall-uri si fabrica Nokia –, care au redus somajul clujean pana la a-l face aproape invizibil, au atras o interesanta reconfigurare a pietei muncii din zona si au creat premisele unui boom economic indubitabil. Dar, pe de-o parte, oricat de important ar fi un primar pentru asemenea dezvoltari, el nu este niciodata singurul responsabil de ea, iar pe de alta, nu este deloc sigur ca urmasa anticei Napoca a redobandit vechiul ei statut de capitala ardeleneasca.

Ales in calitate de reprezentant al Coalitiei D.A., Emil Boc a venit sa conduca comunitatea clujenilor impreuna cu o serie de consilieri, alesi si ei, care nu sunt selectionati, cum era de asteptat, doar dintre membrii PD-ului de odinioara. Multe dintre lucrurile innoitoare urbanistic petrecute la Cluj – de la regandirea pavajelor in centrul istoric pana la masivele reparari de strazi – nu s-ar fi putut petrece daca aliatii politici nu ar fi deblocat resursele necesare. Iar dupa cearta dintre PD si PNL, proiectele au trebuit sa continue nu numai prin vrerea primarului, ci si cu bani de la guvernul liberal-udemerist. Asa incat, lucrurile se cuvin relativizate putin, impartind raspunderile si meritele pe mai multi umeri.

Mai trebuie spus, pentru cei care nu stiu, si ca la Cluj, in ultimii ani, ecologia are masiv de suferit. Se lichideaza ultimele spatii verzi, parca, ale orasului, Julius Mall a crescut pe suprafata unui lac care nu mai exista, se continua gestionarea iresponsabila a unor spatii ce s-ar cuveni protejate, dar unde intreprinzatorii zilei construiesc in total dispret al ambiantei noi si noi obiective bune de speculat pe piata imobiliarelor, iar traficul continua nebun, cu strazi intregi blocate de autoturisme, in pofida eforturilor – reale – ale primariei de a amenda, indruma, planta piloni metalici pe trotuare si, nu in ultimul rand, de a construi doua parkinguri mari in extremele est-vest ale centrului.

De acord ca aceste probleme privesc doar orasul insusi, neafectand eventualul sau statut de capitala transilvana. Inafara de alerta economica si culturala din ultimii ani, care atrag atentia asupra sa, prin ce ar fi, totusi, Clujul capitala provinciei de vest actuale? Exista vreun proiect vizibil si cunoscut, pornit de la Cluj, in care sa fie atrase – ca intr-o liga frateasca – toate orasele, mari si mici, din Ardeal (sau macar o mare parte din ele)? Adaposteste Clujul vreo institutie de relevanta pentru intreaga provincie, infiintata in ultimii ani? Daca da, cum este cazul recent infiintatei Mitropolii Ortodoxe, acest lucru s-a facut nu datorita stradaniilor autoritatilor administrative laice din regiune. Pana sa se atinga importanta pe care a avut-o Sibiul pe cand era sediul guberniului Transilvaniei, ori chiar Clujul grofilor, cand aici se luau deciziile pentru intregul Ardeal, mai va.

In fine, dupa ce Clujul a fost, in secolul al XX-lea, un oras burghez si universitar, devenind, sub asaltul industrializarii anilor ‘60-’70, o mare pepiniera industriala, ni se promite pentru urmatorii patru ani o capitala economica a Romaniei. Poate acest oras deja congestionat, inghesuit in vai si incepand sa escaladeze si coamele dealurilor dimprejur, poate, zic, sa sustina o asemenea ambitioasa proiectie? Are resursele, inzestrarea, utilitatile si capacitatea manageriala de a o face? Intrebarea, iscata de recentele declaratii electorale ale primarului clujean, se adreseaza, in fapt, intregii tari, un pic reformulata: e bine pentru dezvoltarea Romaniei sa concentram totul – sau aproape totul – in cateva mari centre urbane, lasand prada subdezvoltarii celelalte trei sferturi de tara?