Cu cateva zile in urma, prestigioasa si influenta organizatie de la Bruxelles Centre for European Policy Studies (CEPS) a dat publicitatii un raport care trebuie sa fie un dus rece pentru noi. Pe 90 de pagini, CEPS face o evaluare a modului cum au functionat dupa aderare reformele promise de Romania si Bulgaria in domeniul Justitiei. Concluziile pentru Romania sunt dure: "Magistratii sunt intimidati si exista o mare volatilitate legislativa. (…) Dupa aderarea la UE, guvernele Romaniei nu au vazut mecanismul de verificare si monitorizare ca o masura de imbunatatire a sistemului judiciar, ci ca pe un scop in sine, avand ca principala preocupare ridicarea monitorizarii dupa cei trei ani preconizati initial. Autoritatile romanesti au devenit foarte pricepute in a mima progresul in zonele pe care le considera importante pentru UE, cu consecinta ca schimbarile sunt introduse nu pentru beneficiile aduse Romaniei, ci, mai degraba, pentru a face buna impresie la Bruxelles".

Iar recomandarea CEPS este ca mecanismul de monitorizare nu ar trebui ridicat dupa scurgerea celor trei ani, iar formularea criteriilor de performanta ar trebui sa fie mai precisa, pentru ca Guvernul de la Bucuresti sa nu mai poata jongla cu termenii. Mai mult, CEPS preia ideea care circula la Bruxelles privind suspendarea fondurilor europene ca sanctiune atasata monitorizarii si recomanda o strategie a conditionarilor de parcurs, adica sa avem acces la fonduri pe masura ce dovedim progrese concrete. CEPS nu reprezinta o voce oficiala la Bruxelles, dar aceste concluzii exprima opinia dominanta acolo. De altfel, presa scrie despre un memorandum al Comisiei Europene prin care ajutorul de stabilizare acordat de UE Romaniei in tandem cu FMI ar fi si el conditionat de progresele in cadrul mecanismului de verificare pe Justitie. Tendinta e limpede: Comisia poate lega orice transfer de fonduri catre Romania de problema Justitiei.

Modul in care a escaladat problema este spectaculos. In 2008, cand am scris un studiu despre influenta UE asupra politicilor anticoruptie din Romania, am luat si ceva opinii de la oameni din Comisie despre perioada de dupa cei trei ani de monitorizare deja conveniti. Atunci se vehicula ideea taierii doar a anumitor fonduri si doar ca masura extrema. Astazi s-a ajuns deja la posibilitatea limitarii tuturor fondurilor europene si chiar a ajutorului destinat perioadei de criza.
La cateva zile de la publicarea raportului CEPS, am organizat la Bucuresti, impreuna cu colegii mei de la Centrul Roman de Politici Europene, o dezbatere cu candidatii de la alegerile pentru Parlamentul European. Anterior dezbaterii le-am adresat candidatilor un chestionar in care ii intrebam despre cele mai importante teme ale viitorului mandat (o sinteza a raspunsurilor a fost publicata pe site-ul nostru: www.crpe.ro).

Printre primele prioritati ale viitorilor eurocandidati romani se regasesc doua teme: atragerea de fonduri europene si ridicarea monitorizarii pe Justitie. In cadrul dezbaterii noastre, atat reprezentantii PSD (Victor Bostinaru, Adriana Ticau), cat si cei ai PDL (Traian Ungureanu, Cristian Preda, Andreea Vass) au spus ca partidele lor isi propun ca obiectiv oficial incetarea acestei monitorizari. In mod paradoxal, desi cele doua partide au pozitii radical diferite fata de problema coruptiei si Justitiei din Romania, opiniile ambelor formatiuni converg spre solutia ridicarii monitorizarii. Participantii la conferinta au insistat cu intrebari despre utilitatea monitorizarii. Victor Bostinaru a raspuns solomonic ca prefera atat ridicarea monitorizarii, cat si o justitie functionala, in ideea ca trebuie sa rezolvam aceasta problema fara "biciul european asupra noastra". La randul sau, desi recunoaste ca lucrurile nu se misca in Romania fara presiune, Traian Ungureanu a declarat si el ca prefera ridicarea monitorizarii.

Recunosc ca este o dilema interesanta: putem continua eforturile in domeniu fara monitorii europeni in ceafa? Vom lasa DNA si ANI sa lucreze daca nu vor mai exista rapoarte de la Bruxelles? Vom bloca dosarele in Parlament? Desi par a avea raspunsuri diferite, PDL si PSD converg spre ideea ca monitorizarea ne costa prea mult in materie de prestigiu si ne impiedica sa actionam ca membri seriosi ai UE. Dat fiind ca si reprezentantul PNL a sustinut acelasi lucru, avem practic un consens al partidelor romanesti.
Insa simplul lobby la Bruxelles nu ne va ajuta prea mult acum. Este prea putin, prea tarziu. I-am exasperat pe cei din Comisie dupa 2007 prin imaginatia debordanta cu care am incercat sa dezmembram institutiile si regulile create cu ajutorul lor inainte de aderare. Acum ne e rusine cu statutul de tara monitorizata. Ar fi trebuit sa ne gandim mai devreme la asta. Opinia dominanta acolo e in defavoarea noastra.

Atat Comisia (care inainte de 2007 a tinut cu noi si apoi a incasat castane de la cei care s-au opus aderarii Romaniei), cat si unele gu-verne nationale importante s-au simtit trase pe sfoara. Decontam acum ideea enuntata explicit de politicieni dupa 2007: gata, am intrat, suntem membri, nu mai conteaza ce am promis. Nu doar ca nu va inceta monitorizarea, dar ne vor arde unde ne doare cu adevarat: la bani. Am fost cinici. Acum culegem roadele. Noi vrem sa inceteze monitorizarea. E randul lor sa fie cinici. si ce daca vrem?