Parlamentul actual se apropie de finalul mandatului, dar sunt destule semnale că, în cele trei luni ale sesiunii de toamnă, este posibil ca politicienii să reia o serie de teme legate de zona justiției. Recent, PMP a fuzionat cu UNPR, devenind a treia forță ca număr de parlamentari. Or, Traian Băsescu este unul dintre liderii politici care au cerut ca Parlamentul să modifice definiția abuzului în serviciu. Și aceasta în ciuda faptului că judecătorii Curții Constituționale, care au luat, recent, o decizie pe acest subiect, au specificat clar că Parlamentul nu trebuie să opereze nicio modificare legislativă. De remarcat că modificarea definiției abuzului în serviciu a fost cerută și de senatorul PSD Ioan Chelaru, social-democrații având cel mai mare număr de parlamentari, dar având nevoie de sprijinul formațiunilor mai mici pentru a alcătui o majoritate. O colaborare între PSD și PMP pe această temă plutește în aer.
Este de-a dreptul uluitoare capacitatea de regenerare a forțelor care vor să pună piedici justiției. Și, mai ales, asistăm la o adevărată rotație a politicienilor în funcție de propriile interese. Să ne amintim că mandatul actualului Parlament a început la sfârșitul lui 2012, pe fondul piesei numite „pactul de coabitare“ Traian Băsescu-Victor Ponta. Se spunea că „reformatorul“ Traian Băsescu îl atrăgea pe Victor Ponta de partea sa pentru a bloca tentativele USL de modificare a legislației justiției. Zis și făcut: primul băiat rău al actualului mandat a fost Tudor Chiuariu (PNL), cu tentativa sa de a-i scăpa pe parlamentarii incompatibili. PSD, reformat de câteva zile, s-a opus, parlamentarii social-democrați uimind cu folosirea unor termeni precum ANI (Agenția Națională de Integritate) sau respectarea angajamentelor europene. Măștile au căzut în primăvara lui 2013, când Băsescu și Ponta și-au împărțit conducerile parchetelor, președintele reformator pledând în public pentru trocul politic, în dauna unei competiții pe criterii profesionale.
Ulterior, PSD, simțind că presiunea oficialilor europeni – apărută după evenimentele din vara lui 2012 – scade, a renunțat și în Parlament la rolul de polițist bun. Așa a apărut „marțea neagră“, ziua când parlamentarii au votat mai multe legi pentru salvarea infractorilor – legea amnistiei și grațierii sau modificarea Codului Penal. PSD a fost „pentru“, PNL a fost, inițial, alături de PSD, după care liberalii au făcut pasul înapoi, conștienți că au nevoie de o temă de despărțire de social-democrați. Președintele Traian Băsescu s-a opus modificărilor.
Începând din 2014, sarcina modificării legislației penale a fost preluată de coaliția PSD-UNPR-ALDE-UDMR. Legislativul a fost inundat de propuneri menite să amputeze puterile DNA sau ANI. Cu mici derapaje, provocate de necesitatea salvării unor colegi de justiție (vezi cazul Varujan Vosganian), PNL a jucat rolul polițistului bun. Încet, încet, și în cadrul coaliției majoritare au apărut divergențele, împiedicând finalizarea planurilor de modificare a Codului Penal. Primul care a avut o revelație a fost președintele Camerei Deputaților, Valeriu Zgonea, omul care a condus ședința din „marțea neagră“. După o serie de întâlniri cu ambasadori occidentali, el a devenit un adversar al modificării legislației penale. Vara lui 2015 a adus în prim-plan un alt polițist bun, pe Gabriel Oprea. Simțind mirosul postului de prim-ministru, fluturat de la Cotroceni, Oprea a anunțat că UNPR nu va sprijini cele 23 de proiecte de modificare a Codului Penal strânse la Comisia juridică, deși unele dintre acestea erau inițiate chiar de parlamentari UNPR.
Acum, coaliția favorabilă modificării Codului Penal pare să își fi revenit. La Camera Deputaților, Zgonea a fost înlocuit cu Florin Iordache, artizanul din umbră al modificărilor legislative din „marțea neagră“. Exceptând poate PNL, restul formațiunilor au o atitudine mai degrabă favorabilă modificării legislației penale, dacă este să menționăm PMP, ALDE sau chiar UDMR.
