Alegerile locale care tocmai s-au încheiat ne-au provocat mai multe dezamăgiri, dar nu reprezintă nici pe departe un moment negru, așa cum s-a spus în primele ore după anunțarea rezultatelor. Desigur, derapajele cum este cel de la Baia Mare, unde un candidat a primit peste 70% din voturi, deși se află în arest preventiv, sunt cel puțin triste și poate chiar periculoase.
Dar scrutinul de duminică a adus și multe lucruri bune, care ne arată că societatea românească e pe drumul corect. Afirm din start că nu cred în ideea de înțelepciune populară și de putere revoluționară a poporului. Voi argumenta cu două exemple simple: da, Miorița a devenit o creație populară, dar a apărut, inițial, din mintea strălucită a unui singur individ. Revoluția Română din 1989 rămâne un moment de grație pentru forța de sacrificiu și de luptă a poporului, dar a fost inițiată de o mână de oameni mai bine sau mai rău intenționați.
Schimbarea și progresul nu sunt făcute de mase, ci de indivizi care ies din rând și care împing mulțimile mai departe. Ei bine, la alegerile locale din 5 iunie au ieșit din rând mai multe astfel de persoane care ne-au arătat că vechea clasă politică românească poate fi schimbată. Iar o parte dintre români, și nu chiar atât de puțini, au înțeles asta și i-au susținut, votându-i. Desigur, nu au fost suficienți de data asta pentru o rupere a graniţelor, dar votul de duminică ne arată că în sfârșit ceva se întâmplă, că în sfârșit există o masă critică de oameni care vor produce până la urmă acea schimbare de mentalitate și obiceiuri pe care ne-o dorim cu toții.
Faptul că Nicușor Dan a obținut locul al doilea în cursa pentru Primăria Capitalei, cu 29,76% din voturi, este o victorie a acestei mase critice, orice s-ar spune. Nici un analist serios nu își imagina că Uniunea Salvați Bucureștiul, o formațiune înființată abia anul acesta, cu o structură în teritoriu încă fragilă, ar putea învinge un balaur bătrân precum PSD-ul, în condițiile unor legi electorale strâmbe și restrictive. Dar faptul că 100.000 de oameni (pe Gabriela Vrânceanu Firea au votat-o doar 150.000 de bucureșteni, potrivit Biroului Electoral Central) au înțeles că aşa nu se mai poate mi se pare încurajator.
Sunt convins că și foarte mulți dintre cei care au rămas acasă sunt oameni integri și bine intenționați, care cred că actuala clasă politică trebuie schimbată – chiar și prin această formă prost înțeleasă de blam – şi care cred că se pot descurca și fără politicieni, o idee nu tocmai rea în comparație cu concepția tătucului salvator în care au crezut bunicii şi părinţii noştri.
Dar nu e numai atât. La Iași, un oraș încremenit politic, unde PSD domină tot, iar PNL s-a prefăcut ani în șir că face opoziție, un tânăr necunoscut, care a creat o formațiune politică abia anul trecut, „la o bere”, și care a fost șicanat până la ridicol, la începutul lui 2016, tocmai de către liberali, a ieșit pe locul al III-lea, fiind votat de 13,4% din ieșeni. Faptul că 13.000 de oameni – da, nu e mult, dar într-un oraș roșu ca Iașul înseamnă mare lucru – au ales pe cineva atât de nou e deja important. Andrei Postolache a reușit acolo unde foarte puțini credeau că poate reuși, fără să cheltuie milioane de euro, ci cu entuziasm din partea unei echipe pe care în parte o cunosc și pentru a cărei corectitudine sunt gata să garantez.
Revenind la București, o surpriză plăcută și dătătoare de speranță este și Clotilde Armand. Cine și-ar fi imaginat că va ajunge să se bată de la egal la egal cu PSD, în condițiile în care cei mai mulți dintre noi habar nu aveam cine este Clotilde Armand în urmă cu două luni de zile? Această femeie ne-a demonstrat, la rândul său, că se poate răsturna vechea cloacă politică, trebuie doar să ne lamentăm mai puțin și să acționăm mai mult.
În fine, chiar și faptul că PNL a fost sancționat la București pentru bătaia de joc cu numirea unui candidat, pentru jocul dublu cu cele două tururi de alegeri și pentru că mimează tot mai prost acel concept popular de „lup în haine de oaie” e o bilă albă pentru România. Nu trebuie ca tot poporul să fie antipesedist sau antipenelist pentru ca țara să progreseze, schimbarea se poate face și cu aceste câteva sute de mii de oameni.
