Ce se va intampla in PSD dupa anuntul oficial ca Mircea Geoana a pierdut alegerile ar putea fi determinant pentru evolutia Romaniei in 2010 si poate chiar dincolo de acest orizont. Modul in care urmasul PCR va reactiona dupa infrangerea survenita la exact 20 de ani de la venirea sa la putere va juca un rol important in incercarea acestei tari de a face un pas decisiv inainte pe calea reformelor politice si economice. si, implicit, in cel mai urgent proiect national – reluarea cresterii economice.

Este evident ca iesirea din criza depinde de influxul de capital strain, fie sub forma imprumuturilor de la FMI si Comisia Europeana, fie a investitiilor companiilor private. Nu vom beneficia de suficienti bani pentru a reporni economia daca nu vom da semnale concrete de stabilitate politica, in prima faza, si de angajare pe termen lung in reformarea statului, atat ca functionalitate, cat si din punct de vedere al costurilor. Toate aceste comandamente sunt legate intre ele.
Degeaba am avea o platforma de consens politic daca ea nu ar avea ca scop exact modernizarea institutiilor publice, eradicarea coruptiei la nivel inalt si minimizarea cheltuielilor statului. Dupa cum nu vom putea fi eficienti in atingerea acestor obiective daca unele partide vor face antijoc, ca si pana acum. Adica, declarativ sustin schimbarile, dar fac tot ce le sta in putinta pentru a bloca materializarea lor. si isi construiesc o platforma politica din nemultumirile tuturor celor afectati de criza care nu inteleg ca problema lor vine exact de la cei ce blocheaza reformele, nu de la cei ce le sustin.

Aceasta a fost, de fapt, permanent atitudinea PSD din 1990 incoace. Acum insa situatia este critica. Daca acest partid nu va intelege gravitatea momentului si va continua sa construiasca baricade alaturi de toti cei pentru care un stat in slujba cetatenilor echivaleaza cu pierderea privilegiilor si a statutului de oameni aflati deasupra legii, ne asteapta un razboi de gherila. Care, de fapt, si-a aratat deja primele semne. Decizia de a contesta rezultatul alegerilor si anuntul lui Vanghelie ca va scoate 100.000 de oameni in strada pentru a marsalui in semn de protest fata de anchetarea pentru coruptie a unuia dintre locotenentii sai arata ca PSD nu are nici o retinere in a juca la distrugere, ignorand complet prejudiciul pe care il provoaca unei tari intregi.

In acest moment, cea mai proasta varianta, atat pentru partid, cat si pentru Romania, este ca Mircea Geoana sa ramana presedintele PSD. Prestatia sa din campanie ne-a aratat clar cat de dependent este de sponsorii sai si de oamenii din partid care l-au impins in fata. Dupa ce a ratat castigarea presedintiei, dependenta a devenit totala. Atat timp cat exista o speranta ca va ajunge la Cotroceni, controlul exercitat asupra sa avea o limita. Cele doua parti se foloseau reciproc, iar cardasia era oarecum consensuala. Acum, cand Geoana nu mai poate promite nimic, el va fi tinut exclusiv ca paravan pentru toti cei ce au mers pe mana lui si care stiu ca, odata debarcat, vor avea aceeasi soarta. Ca sa ramana seful PSD, Geoana va abandona si bruma de personalitate si decenta care ii mai ramasese. De maine incolo va face doar ce ii cer Hrebenciuc, Vanghelie si restul trupei. De exemplu, sa-si incoloneze tot partidul in apararea unor personaje precum Catalin Voicu. Sau chiar sa conduca el cei 100.000 de oameni arvuniti de Vanghelie pentru a marsalui in sprijinul mafiei. Ceea ce ar fi catastrofal intr-o tara care are nevoie ca de aer de calm si atitudine constructiva.

Blocarea PSD intr-o opozitie oarba si iresponsabila va afecta si PNL. Atat timp cat social-democratii vor ramane fixati in ura fata de Traian Basescu, nici Dinu Patriciu nu va abandona speranta ca intr-o buna zi il va vedea alungat de la Cotroceni pe dusmanul sau de moarte. Va continua sa faca planuri pentru o noua suspendare si se va agata de orice idee care ii poate alimenta unica sa ratiune de implicare in politica – confruntarea cu Basescu. De ochii lumii, PNL va refuza intrarea la guvernare alaturi de PDL, motivand ca experienta colaborarii din trecut ii obliga sa pretinda postul de premier. O cerere, evident, nerezonabila, menita doar sa mascheze o decizie luata in numele lor de cel ce ii finanteaza.

Perpetuarea blocajului politic actual va pune PDL in fata unei misiuni imposibile. Nu va putea face reforma cu o majoritate fragila in Parlament si cu doua partide adverse care nu vor ezita sa-i foloseasca drept masa de manevra pe toti cei afectati de criza, dar si pe baronii statului – dupa modelul grevei judecatorilor.
Pentru ca aceasta tara sa nu se impotmoleasca de tot, este vital ca la conducerea PSD sa vina un alt om, care sa se ridice deasupra frustrarii pricinuite de pierderea alegerilor. Cine poate fi acela? Greu de spus. Toti anii in care social-democratii au functionat pe principii profund imorale au triat liderii dupa performanta lor de a fura. Bani si voturi. In timp ce oamenii care puteau determina o schimbare autentica a partidului au fost indepartati.

Sa nu uitam ca Mircea Geoana a devenit seful partidului dupa ce predecesorul sau, Adrian Nastase, pierduse alegerile prezidentiale. Primul sau proiect a fost infiintarea unui comisii de integritate morala, care ar fi trebuit sa-i inlature pe liderii corupti, considerati principalii vinovati pentru esecul electoral. Cat de bine s-a achitat Geoana de misiunea sa? Uitati-va la cine i-a fost alaturi in campanie si veti afla raspunsul. Reforma lui Geoana a insemnat inlocuirea modelului Nastase cu modelul Vanghelie. Esecul ei impune aceeasi masura ca dupa alegerile din 2004: un nou lider. Care de aceasta data chiar sa respecte valorile pe care Romania si le-a asumat atunci cand a aderat la Uniunea Europeana.

In urma cu 20 de ani, gruparea emanata din intelegerea lui Ion Iliescu cu statul sovietic si-a pus decisiv amprenta asupra traseului pe care Romania l-a urmat dupa caderea regimului Ceausescu. Astazi, axa PCR-FSN-PSD a ajuns intr-un punct de rascruce. Ea are de ales intre a-si rascumpara greselile trecutului, devenind, chiar si din opozitie, un partener in procesul de modernizare a statului si de evolutie a Romaniei, si a continua politica dezastruoasa inceputa in ultimele zile ale lunii decembrie 1989, care a asigurat perpetuarea oligarhiei comuniste in detrimentul intereselor nationale.