Traian Băsescu nu şi-a pierdut minţile în ultimele trei luni, nici nu este înspăimântat că procurorii ar putea să-l bage la beci pentru fapte din timpul mandatului. Nici măcar nu cred că este atât de furios pentru arestarea Elenei Udrea, pe cât încearcă unii să demonstreze. Cum trebuie descifrat atunci atacul năucitor de luni seară împotriva modului în care se face justiţie în România?
Spuneţi-mi, mai întâi, dacă aţi înţeles ce sens a avut mărturisirea făcută de Băsescu, în faţa întregii naţiuni, că a sunat la cabinetul Codruţei Kovesi ca să ceară numărul de telefon al unui procuror pentru a-şi rezolva problema reînnoirii permisului de portarmă. De ce a trebuit ca fostul şef al statului să povestească această chestiune, strict personală, în emisiunea lui Sabin Orcan de la B1 TV?
Nu am avut nici eu un răspuns pe moment la întrebare, până când am schimbat canalul pe Antena 3. La emisiunea „Sinteza Zilei” am văzut doi oameni în toată firea făcând ca diavolii tasmanieni (cei din desenele animate, nu din realitate) şi strigând prin ecranele televizoarelor la autorităţile statului ca nu cumva să-i dea cineva permis de portarmă „nemernicului” de Băsescu, pentru că „ar putea omorî pe cineva!” Atunci am înţeles ce a vrut, de fapt, fostul preşedinte.
Deloc surprinzător, declaraţiile lui Băsescu despre justiţie, despre „sila” care-l opreşte să o sune pe Livia Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi, sau pe Codruţa Kovesi şi Florian Coldea, pe care-i consideră „artizanii acestui mod răvăşit de a face justiţie”, sunt astăzi discutate nu numai la Antena 3, ci în toată presa din România. Comentatori din toate sectele întorc acum pe toate părţile declaraţiile fostului preşedinte referitoare la aşa-zisele abuzuri ale procurorilor, iar concluziile oscilează între furie oarbă şi dezamăgire. De fapt, toată lumea pare să fi intrat în jocul lui Băsescu.
După zece ani de purtat un război sângeros cu mogulii de presă, ziariştii sau adversarii politici, Traian Băsescu nu poate accepta că, în acest moment, nu se mai teme nimeni cu adevărat de el. PMP, partidul pe care l-a fondat a intrat în marja de eroare în sondajele de opinie şi riscă să dispară până la primele alegeri, iar Elena Udrea, singurul său urmaş politic, se află după gratii. Nu degeaba fostul preşedinte îi trimite săgeţi lui Klaus Iohannis şi se bucură ca un copil când acesta îi răspunde (vezi schimbul de replici dintre cei doi pe tema numărului de postări de pe facebook). Nu degeaba continuă să-l atace pe Victor Ponta şi nu degeaba face declaraţii despre care ştie sigur că vor stârni reacţii furibunde la Antena 3. În ceea ce priveşte televiziunea lui Dan Voiculescu, care s-a consacrat zece ani înjurându-l pe Băsescu, are chiar o datorie morală faţă de acesta şi anume aceea de a-i netezi cariera politică viitoare. Nu trebuie decât să-l înjure în continuare pe fostul preşedinte, care îi va furniza gratis tot materialul de care are nevoie.
Sunt convins că agresivitatea lui Băsescu de luni seară la adresa procurorilor nu reprezintă nici frustrare şi nici frică, ci mai degrabă încercarea fostului comandant de navă de a le lua faţa lui Klaus Iohannis şi Victor Ponta, pe cea mai importantă temă de dezbatere din România. Primul evită să se pronunţe pe această temă, în timp ce al doilea nu are absolut nici o credibilitate.
Nu se întreabă oare din ce în ce mai multă lume dacă nu cumva ar trebui să înceteze arestările televizate şi imaginile „umilitoare” cu politicieni purtaţi cu cătuşe la mâini? Nu cred din ce în ce mai mulţi lideri de opinie că justiţia ar trebui să se facă în linişte şi nu la ore de maximă audienţă? Ei bine, Băsescu este acum de aceeaşi părere cu ei. Nu contează că, în urmă cu câteva luni, ne zicea exact contrariul.
Băsescu caută să-şi urmeze drumul cu orice preţ: poate fi nedrept cu unii dintre oamenii pe care i-a susţinut la un moment dat, precum Livia Stanciu sau Codruţa Kovesi, de asemenea, poate să-şi bulverseze susţinătorii sau chiar să-şi închidă porţile cancelariilor occidentale (vezi declaraţiile despre „guantanamizarea României”). Poate chiar să dinamiteze toate lucrurile bune pe care le-a făcut în cei zece ani de mandat. Băsescu vrea însă, mai presus de orice, să arate că trăieşte din punct de vedere politic, iar pentru asta are nevoie de cât mai multe conflicte. De data aceasta subiectul a fost justiţia, mâine poate fi politica externă a României.
Există desigur, teoretic, un mare risc şi anume ca aceste contorsionări ale fostului preşedinte să-l arunce în derizoriu. Să se trezească într-o bună zi că vorbele sale nu mai sunt comentate şi răstălmăcite nicăieri. Ar fi în situaţia soldatului japonez care a continuat războiul în junglă, deşi de 30 de ani nu mai era nimeni care să vrea să lupte împotriva lui. Atâta vreme însă cât există Antena 3 mă îndoiesc, sincer, că pe Băsescu îl paşte pericolul soldatului japonez.
