Protestul brasovenilor facea primele ocoluri ale lumii, in depese, marturii fracturate, speculatii. O zi de alegeri falsificate a fost transformata de oamenii reali ai socialismului utopic in prima deflagratie de proportii a mamaligii. Au existat demonstratii ale studentilor in 1956, in culisele revolutiei anticomuniste de la Budapesta, si apoi o greva a minerilor, in 1977, in plina gestatie a Solidaritatii poloneze. De fiecare data insa, pactul de rusine si sange al Razboiului Rece a fost mai puternic.

Anii ‘80 ai secolului trecut adusesera insa modificari esentiale de scena si partitura. Un Papa polonez, de doua ori anticomunist, asadar, liderul unei comunitati de un miliard de crestini catolici, si un secretar general sovietic care cerea brusc transparenta si restructurare in interiorul mormantului, doar-doar lespedea ramane la locul ei, devenisera contemporanii unui lider roman primitiv si grandoman. Licarul lui de demnitate nationala si sistematizarea curtii inchisorii marxist-leniniste se transformasera in opusul lor: neostalinistul Ceausescu darama biserici si orase romanesti, nesovietice, infometa copiii Romaniei, nerusi, asista cinic la moartea mamelor romane care refuzau sa-i mai aduca intr-o astfel de lume. Semimitul conducatorului luminat de la gurile Dunarii fusese dezlegat si spulberat. Atunci, in noiembrie 1987, o rascoala a muncitorilor de la Brasov a fost inceputul de dovada scrisa a necrologului dictaturii Ceausescu.

Intre primele marturii de care am avut parte atunci la Europa Libera – postul de radio american, in limba romana, care a vorbit primul si cel mai complet despre demonstratia de la Brasov – a existat si un film. Unul singur. Un turist nordic aflat intr-o camera a hotelului Aro a filmat asediul asupra Consiliului Judetean, de unde au zburat pe geam portretele lui Ceausescu si portocalele odraslelor nomenclaturii locale: semnalul complet al refuzului politicii mizeriei. Filmul a ajuns in Italia si a fost difuzat la televiziunea publica. Corespondentul nostru la Milano, Adrian Niculescu, l-a repovestit in detaliu apoi la microfonul Europei Libere. O dovada mai buna n-a existat.

Un ziar regional din Italia aparea frecvent in comentariile noastre in lunile care au despartit 15 noiembrie 1987 de 22 decembrie l989: "Secolul XIX" din Genova. Daca-mi amintesc bine, era condus de un senator comunist, foarte sensibil la suferintele romanilor sub Ceausescu. Italienii erau atunci in avangarda protestelor internationale impotriva dictaturii din Romania. Ieri, ziarul de la Genova sugera ca Romania exporta in Italia nu doar romi, ci si teroristi Al Qaeda. Aniversarea Brasovului in campul de nervozitate ostila din Italia la adresa romanilor e ca un hap inghitit de-a curmezisul.

Una din problemele reale ale Europei, considera Walter Laqueur, in cartea sa "Ultimele zile ale Europei", este declinul demografic dramatic al europenilor. Pana in 2050, potrivit prognozelor ONU "World Population Prospects", populatia de 60 de milioane a Frantei va ajunge la 55 de milioane. Englezii vor mai fi atunci doar 53 de milioane, din 60 de milioane in prezent. Germanii, azi 82 de milioane, vor ramane 61 de milioane in 2050 si doar 32 de milioane in 2100. Declinul anuntat in tarile rasaritene ale Europei este si mai drastic. Peste patru decenii, populatia Ucrainei va scadea cu 43% iar a Bulgariei cu 34%. Rusia, cea mai populata tara europeana (145 mil.), va fi depasita inca in acest secol de Turcia (azi doar 70 mil.), iar dupa aceea chiar de Yemen. In 1950, in Yemen traiau 4 milioane de oameni. Astazi sunt 20 de milioane. In ritmul acesta, foarte bine pastrat, in 2100 vor fi 100 de milioane.
Lumea islamica are cei mai multi tineri sub 30 de ani si cel mai mare spor demografic din lume. In schimb, pe masura ce europenii, spre deosebire de americani, renunta sa se inmulteasca, din tot felul de motive datorate efectelor secundare ale prosperitatii prost digerate, populatia tarilor islamice creste vertiginos. Inainte de a-si reface califatele prin victorii in razboiul terorismului impotriva lumii libere, islamicii vor castiga batalia prin sufocarea demografica si abandonul voluntar al europenilor.

In ce ne priveste, observam o specificitate inedita. In Romania, si ea pe toboganul demografic, rolul Islamului spornic a fost luat de minoritatea roma. Va propun o statistica simpla, oricand verificabila: in toate maternitatile din capitala Romaniei nou-nascutii romi ii depasesc cel putin cu 3-1 pe nou-nascutii de alte nationalitati.
In tropismul lor misterios dinspre mama India spre Europa, romii isi mentin de peste o mie de ani dinamismul si vigoarea.  O populatie, azi estimata la 15 milioane in intreaga lume, cu cea mai remarcabila prezenta in Romania, a carei neadaptare la civilizatia europeana, din neputinta sau respingere, este pe cale sa se transforme in ideologie. In acest sens ei seamana doar cu comunitatea islamica.

Dupa 20 de ani de la o demonstratie anticomunista profetica, undeva in Europa sovietizata, am impresia ca in zaristea urmatorilor 50 de ani, nici comunistii, nici fascistii, nici romanii, nici italienii nu vor mai conta atat de mult. Alaturi de numerosii frati mai mici ai Profetului, Romulus Mailat va fi un simbol mai valabil decat Romulus si Remus si la Roma, si in Piata Romana, la Bucuresti.