Boc şi Blaga mizează fiecare pe victorie, dar adepţii lor admit că în culise se negociază încă, iar pe dedesubt se pregătesc momente de iluzionism inspirate din repertoriul lui Houdini.
Pentru prima dată la şefia unui partid important candidează doi ardeleni, care vin însă mai puţin cu bagajul provinciei imperiale şi mai mult cu obiceiurile balcanice căpătate în detaşările lor mioritice. Emil Boc şi Vasile Blaga vorbesc prea mult şi prea repede pentru a mai fi percepuţi ca doi ardeleni simpatici. Nici unul dintre ei nu a vrut de altfel să se aşeze în tradiţia marilor politicieni transilvăneni, care atunci când au ajuns la Bucureşti s-au plâns, cum a făcut-o şi Alexandru Vaida în anii ’20, că „grandomania «grofilor» unguri, în contactul lor politic şi convenţional, era democratică în comparaţie cu aceea a protipendadei parveniţilor politici bucureşteni”. Amândoi au intrat voioşi în rândul acestei protipendade, pozând ca Emil Boc la frizerie sau ţesând pe dedesubt firele intereselor prin prietenii transpartinice ca Vasile Blaga. Nici unul nu are manierele pe care odinioară le aveau politicienii ardeleni şcoliţi la Viena şi amândoi s-au acomodat cu nevoile clientelei de partid, cu obrăznicia politicianului de cartier, cu apele tulburi şi traficul de influenţă făcut pentru şi de dragul partidului.
Emil Boc, un premier epuizat, şi Vasile Blaga, fostul buldog al preşedintelui, care la alegerile din 2008 n-a putut să muşte din fotoliul Primăriei Capitalei, se bat pentru preluarea conducerii PDL într-o perioadă în care regresul partidului pare tot mai greu de oprit. Pentru refacerea ordinii interne, Vasile Blaga se gândeşte la preluarea frâielor cu o mână de fier şi conservarea vechii ordini interne, în vreme ce Emil Boc joacă rolul reformistu-lui fără idei, care preferă calea de mijloc, călduţă şi fără prea multe riscuri.
Cei mai mulţi democrat-liberali l-ar prefera pe Blaga, fiind-că au nevoie de decizii ferme şi de apărare, de „integritate şi solidaritate” în acelaşi timp. Vasile Blaga le-a oferit colegilor săi de partid garanţii pornind de la axioma juri-dică enunţată de el acum două luni: „Nu procurorul hotărăşte cine e vinovat, ci judecătorul, când dă cu ciocanul”. Emil Boc, în schimb, nu are păreri ferme, nu vrea nici exigenţa Monicăi Maco-vei, nici solidaritatea contracandi-datului său. Nici unul, nici celălalt nu vorbesc despre onorabilitatea politicianului, care atunci când e acuzat de corupţie sau de alte devi-eri morale ar trebui să se retragă şi să revină atunci când se dovedeşte că e nevinovat, aşa cum se întâm-plă în statele occidentale.
Vasile Blaga este văzut ca un om pe picioarele lui, care are chiar curajul să se lupte cu Traian Băsescu, de aceea sondajele arată că are mai mare popularitate atât în rândurile electoratului PDL, cât şi în zona votanţilor USL. Emil Boc, în schimb, este perceput ca fiind omul de casă al preşedintelui, executantul perfect, capabil să înţeleagă şi să accepte că şeful lui este mai deştept decât el. Printre votanţii PDL, Traian Băsescu rămâne în topul încrederii şi proba-bil că activul de partid i-a rămas în aceeaşi proporţie fidel, de aceea cel care va decide votul la Convenţia Naţională de sâmbătă va fi preşedintele.
Direct sau indirect, Traian Băsescu va încerca să facă un transfer de încredere dinspre el spre Emil Boc. Pentru preşedinte, soluţia Boc este mai rezonabilă, fiindcă are garan-ţia că tacticile sale vor fi aplicate, fiindcă îşi imaginează că până în 2012 partidul ar putea scăpa de lestul unor figuri compromise mai degrabă cu ajutorul actualului premier decât cu Vasile Blaga. În plus, Traian Băsescu ar vrea să-l extragă pe Boc din fruntea Guver-nu-lui, cel puţin pentru a da senza-ţia unei schimbări în economia autohtonă.
Dintre cei doi politicieni antrenaţi, ambiţioşi, dar uzaţi şi şifonaţi, preşedintele îl preferă pe Boc, nu doar fiindcă Blaga are un ginere care s-a înfruptat din banul public sau pentru că i-a lăsat pe poliţişti să strige la porţile Cotrocenilor „Ieşi afară, javră ordinară!”, ci fiindcă premierul a câştigat mai multe bătălii.
Vasile Blaga a reuşit să-şi facă mai mulţi adepţi, a bătut toate filialele partidului şi a convins mai mulţi delegaţi, în vreme ce Emil Boc a fost văzut doar la televizor. Balanţa înclină spre primul, dar câştigul spre cel de-al doilea, fiindcă Traian Băsescu va fi dirijorul, indiferent dacă va apărea pe scenă sau va rămâne în spatele ei.
