Rusia privește cu bunăvoință spre Victor Ponta, mai ales după ce premierul a anunțat că își mută biroul la Ministerul Apărării Naționale. Moscovei îi place să aibă în apropiere lideri slabi pentru că îi poate manevra cu ușurință. Victor Ponta s-a pus de mai multe ori în situații rușinoase sau ridicole, dar niciodată până acum nu a părut să fie un fricos.
Fuga de propria echipă de la Palatul Victoria, enervarea publică față de procurorii anticorupție și argumentul premierului pentru transferarea sa în cazarmă le demonstrează aliaților occidentali cât de grav ar fi să câștige Victor Ponta alegerile prezidențiale, iar rușilor le arată cât de simplă ar fi ecuația lor cu România într-o astfel de eventualitate: „O să-mi mut biroul în Ministerul Apărării, într-un birou securizat care va fi mai bine păzit, fiind regim de unitate militară. Mă aștept la mai multe înscenări făcute de Traian Băsescu și oamenii lui“.
Ce ne transmite, de fapt, premierul prin ideea de a se ascunde în sediul Armatei? Că s-ar afla în stare de asediu și a fost luat sub protecția militarilor fiindcă este personajul pozitiv? Că cei care-l pun la zid sunt președintele, procurorii anticorupție și ziariștii care scriu despre îmbogățirea ilegală a baronilor PSD și pactul lor cu Victor Ponta, toți personaje negative? Că doar Armata se mai poate lupta cu celelalte instituții care îi pun partidul și candidatura în pericol? Celelalte instituții înseamnă și Serviciul Român de Informații, care colaborează mai strâns ca niciodată cu partenerii euro-atlantici, Direcția Națională Anticorupție (DNA), care tocmai a fost premiată de americani prin procuroarea-șefă Laura Codruța Kövesi, ziariștii de investigații, cum este colega noastră Ondine Gherguț, și ea premiată de Ambasada Statelor Unite la București. Împotriva lor premierul român vrea să deschidă un front în care să implice Armata, prin serviciul său secret, Direcția Generală de Informații a Armatei și Ministerul de Interne, prin celebrul său instrument de poliție politică din perioada „Doi și-un sfert“, Direcția de Informații și Protecție Internă.
Victor Ponta se simte agresat, deci îi este frică. Îi este teamă să nu fie inclus în dosarul baronului PSD de Mehedinți, care făcea trafic de influență din biroul premierului, îi este teamă de puterea procurorilor, care acum nu mai răspund în fața premierului, așa cum se întâmpla pe vremea când Victor Ponta debuta în politică sub pulpana lui Adrian Năstase, îi este teamă să nu fie abandonat de partid, așa cum i s-a întâmplat mentorului său aflat acum la închisoare.
Cum poate funcționa un lider politic aflat sub imperiul fricii? Ar putea face orice pentru a scăpa de obsesiile sale, spre exemplu, în cazul premierului român, ar fi în stare să-i scoată de pe orbită pe cei care-l deranjează sau să modifice legile în așa fel încât să-și refacă repede confortul și siguranța. Pentru început, vrea să fie el cel care îl numește pe șeful serviciului secret al armatei și păstrează încă în minte ideea legii prin care să fie amnistiați colegii săi cu dosare penale.
Fricile premierului de eșec, de Băsescu, de procurori și de trădare l-ar putea face însă pe Victor Ponta să accepte și soluții mai radicale, obținute prin ajutor extern, ca în cazul fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici, care de teama de a nu pierde tot a cerut sprijinul Moscovei. Păstrând proporțiile, liderii din lumea civilizată se tem că Victor Ponta începe să devină periculos.
Mutarea lui Victor Ponta la Ministerul Apărării arată panica premierului și ridică deja destule semne de întrebare în cancelariile occidentale. De cine fuge? Ce are de ascuns? De ce se teme de autoritățile statului român? Cui va cere ajutor pentru a-și păstra puterea cu orice preț? Și, mai ales, ce va oferi în schimb?
