Intr-o campanie electorala in care am asistat la o singura dezbatere autentica despre problemele esentiale de care va trebui sa se ocupe viitorul presedinte, lansarea filmuletului in care Traian Basescu apare lovind un copil era tot ce mai lipsea pentru ca aceasta competitie sa deraieze complet din zona rationala in cea emotionala. S-a ales praful de speranta noastra ca macar inainte de turul doi vom asista la o competitie a solutiilor concrete pentru multiplele probleme ale Romaniei. A fost ingropata sub un scandal jenant, cu o miza derizorie. A afla daca scena loviturii in barbie a fost sau nu trucata a devenit pentru milioane de oameni, peste noapte, mult mai important decat daca viitorul presedinte va sustine cresterea impozitelor si taxelor. Ce cantitate imensa de energie irosita inutil in strafulgerarea de soc si furie care a impartit Romania in doua!
Lovitura de imagine pe care i-au administrat-o Dinu Patriciu & Comp. lui Traian Basescu este in primul rand o rafuiala personala – razbunarea celui mai bogat om din Romania fata de cel care a comandat arestarea sa in 2005. O lovitura cu scop dublu: sa-l umileasca si sa-l impiedice pe actualul presedinte sa mai castige un mandat.

Resorturile domnului Patriciu ar fi fost, poate, mai putin interesante daca el ne-ar fi dezvaluit o fapta reprobabila a presedintelui care are legatura cu exercitarea mandatului: ca este corupt sau ca lucreaza in interesul altei tari, de exemplu.
Filmuletul care a isterizat o tara intreaga ne poate spune, in cel mai bun caz, doar ceva despre omul Traian Basescu: ca este exagerat de impulsiv, ca nu isi stapaneste nervii. Cu toate acestea, si daca filmul este suta la suta adevarat, trei secunde de manie scapata de sub control, urmate de regrete (potrivit lui Tariceanu), nu ne pot spune mai mult decat a facut-o deja comportamentul presedintelui in ultimii cinci ani. Iar Basescu ne-a aratat din plin ce poate: de la insfacarea telefonului unei ziariste la a-i spune "tiganca imputita", sau altuia "gaozar". Insa daca judecam aceste atitudini in campania electorala, atunci cand ele sunt chemate sa transeze disputa intre doi candidati, faptele trebuie asezate pe ambele talgere ale balantei.

Nimic din ce s-a intamplat in acesti ultimi cinci ani nu se compara cu senzatia materiala de teroare pe care au trait-o multi ziaristi pe finalul de guvernare Nastase-PSD. Numarul de agresiuni fizice la adresa jurnalistilor, de exemplu, a atins apogeul in mandatul pasnicilor si manieratilor Iliescu si Nastase, nu in cel al monstrului Basescu. V-o poate confirma fostul meu coleg Ino Ardelean, care a fost batut pana a intrat in coma, dupa ce scrisese despre mafia pesedista din Timis. si v-ar mai putea-o confirma si un alt fost coleg care a ajuns la un pas de moarte pe cand, in timp ce conducea pe Valea Oltului, s-a intersectat cu o masina ce venea din sens opus si, instantaneu, din directia ei, o ranga de fier i-a zburat direct in parbriz. A scapat doar pentru ca, miraculos, ranga a ricosat si nu i-a spart parbrizul. La peste 100 de kilometri pe ora, sansele de a scapa cu viata erau minime. Se intampla in toamna anului 2004, colegul meu era probabil numarul unu pe lista de inamici ai lui Adrian Nastase, iar avertismentele soptite ca o va pati daca nu o lasa mai moale cu criticile devenisera rutina cotidiana.

Dar nu cred ca acest criteriu mai este definitoriu atunci cand cantarim calitatile unui candidat la presedintie. La urma urmei, oricat de nemultumiti am fi de evolutia Romaniei in ultimii 20 de ani, trebuie sa recunoastem ca teama de violenta fizica din partea puterii isi pierde usor-usor orice fundament. Suntem departe de situatia din 2004 si la ani-lumina de cea din 1990. Astazi, adversarii lui Basescu il acuza, de fapt, de un alt tip de agresiune. Ei vor sa ne demonstreze ca gestul de a lovi un copil peste fata este dovada de netagaduit a instinctelor autoritariste ale lui Basescu. Teza lor: un om care este in stare sa dea intr-un copil pentru ca a strigat "Traiasca Ion Iliescu!" nu poate fi decat un dictator!

In acest punct incepe manipularea electorala din partea celor care au pus in circulatie filmuletul cu Basescu si copilul. Desi au recunoscut senin ca au tacut timp de cinci ani in privinta acestui incident – atitudine care ii face, de altfel, complici morali –, ei vor sa ne convinga acum ca sunt animati de bune intentii si ca exista o echivalenta intre agresiunea lui Basescu fata de copil si cea fata de o parte a elitei politice si economice. Ca Basescu este la fel de irational si brutal in atacurile pe care le indreapta impotriva lor pe cat a fost in gestul pe care l-a comis fata de sarmanul baietel cu fes. Evident, intre cele doua nu exista nici o legatura.

Filmul loviturii lui Basescu, repetat obsesiv in ultimele zile ca intr-un experiment de spalare a creierelor, va juca in mod cert un rol in deznodamantul alegerilor. Insa nu stiu daca va fi chiar cel pe care il asteptau cei ce l-au pus pe piata. Nu exista nici un dubiu ca electoratul lui Geoana crede ca acum are un motiv in plus sa voteze pentru a scapa tara de "sceleratul" Basescu. Iar cel al lui Basescu – ca are datoria sa-l apere de cei care au fost in stare sa-i insceneze o asemenea porcarie. Mai complicat este pentru cei ce l-au votat in primul tur pe Crin Antonescu.
Dupa aparitia imaginilor incriminatoare, candidatul "bunului-simt" s-a napustit cu toata forta asupra lui Traian Basescu. "Este un lucru incalificabil. Este pur si simplu rusinos ca am avut un asemenea presedinte", a declarat Antonescu, care in campanie sustinea ca doreste o confruntare civilizata, de idei, "pe proiecte", fara atacuri la persoana. O atitudine diametral opusa a avut Mircea Geoana, care a refuzat sa se pronunte asupra imaginilor cu Basescu. "Nu comentez chestiuni de acest gen, nu imi plac", a declarat liderul PSD, pozand in politicianul rezervat, superior, care se situeaza deasupra murdariilor din aceasta campanie. Evident, contrastul creat intre Geoana si liderul PNL nu este intamplator, ci efectul unei strategii bine puse la punct. Dinu Patriciu si Crin Antonescu si-au asumat campania murdara, atacurile sub centura asupra lui Basescu, tocmai pentru a-i da ocazia lui Geoana sa defileze sobru, cumpatat, consecvent cu promisiunea sa de a scapa Romania de scandaluri.

Perfectiunea executiei acestui joc de echipa s-ar putea sa nu le miroasa a bine unora dintre cei care au crezut in Crin Antonescu. si sa le indice posibilitatea ca seful PNL sa fi fost trimis in lupta, inca de la inceput, exact cu misiunea de a fi doar un servant constiincios in lupta PSD-ului cu Traian Basescu. Iar postura de candidat neprihanit, aparut din spuma marii liberale – doar un rol jucat convingator. Caz in care deja celebrul filmulet de la Ploiesti va fi interpretat ca o tentativa de a-i insela si de a le smulge voturile anti-Basescu printr-un santaj emotional. Care se va intoarce impotriva celor ce l-au pus la cale.