Basescu – PDL si Coalitia 322 si-au epuizat resursele interne de profesionalism si credibilitate. De aceea au impins in fata, in duelul nominalizarii noului premier, doua persoane neatinse deocamdata de mocirla politicii "la nivel inalt". In spatele lor insa se afla aceleasi doua tabere de fete strambe care isi pandesc fiecare miscare pentru a iesi din ascunzatoare si a se casapi, cu gandul doar la galbenii care le asteapta in pestera Victoria. Aceleasi personaje care fie se imbratiseaza, in numele interesului national, fie isi infig cutite in spate, in numele acelorasi interese nationale. Care fie accepta, maraind, sa imparta prada, fie pun laba pe toata, sperand sa o poata tine cat mai mult doar pentru ei.

Cine are stomac sa urmareasca aceasta tavaleala de maidanezi si suficiente resurse de masochism incat sa mai mearga si la vot nu mai are insa nici o sansa sa isi aleaga favoritul pornind de la o viziune, fie ea si iluzorie, a binelui. Pe constructia imaginara a unui viitor mai bun pe care unul dintre politicieni l-ar putea inlesni. Resursele de naivitate care au indemnat milioane de romani sa voteze cu speranta in ultimii 20 de ani par sa fi secat complet.

Daca nu as fi trait atat de intens toate alegerile din 1990 incoace si nu mi-as aminti in detaliu cata minciuna a ascuns fiecare dintre ele, as putea numi nostalgie senzatia pe care o incerc atunci cand imi amintesc puhoaiele de oameni care s-au imbracat frumos intr-o duminica dimineata pentru a merge sa-i voteze pe Iliescu, omul care intruchipa pentru ei linistea si cat mai putina schimbare, pe Petre Roman, tanar si frumos ca insusi Occidentul, pe Vadim, care va starpi coruptia si va readuce ordinea in tara, pe Emil Constantinescu, omul care ne va razbuna pentru toate cele indurate de la comunisti, neocomunisti si securisti, pe Nastase, omul cult si manierat care ne va deschide usile lumii, pe Basescu, care ii va trage in teapa pe marii corupti, si pe altii, pe multi altii. Cu totii au avut grija sa ne lecuiasca nu doar de increderea in ei, ci si de increderea in noi insine. Sa ne fie lehamite de a mai spera, de a ne mai face iluzii.

Si totusi, foarte multi dintre noi vom merge la vot. Foarte multi inca tinem cu una dintre partile care acum cauta cu disperare sa isi impuna prim-ministrul favorit, cu speranta ca vor da o lovitura devastatoare, care le va aduce cu un picior la Cotroceni. De fapt, nu mai tinem cu nimeni. Ce partizanat este acela in care stii dinainte ca victoria taberei tale nu iti va aduce nici o bucurie si ca in doar cateva luni o sa regreti ca te-ai obosit sa votezi? Ce simt multi dintre noi este doar o dorinta sadica de a vedea cum adversarii primesc una peste bot, eventual una care sa-i amuteasca definitiv.
Speranta jumatate credula, jumatate idealista care ne-a manat catre urne anii trecuti a fost inlocuita cu o furie oarba, care ne mobilizeaza doar prin faptul ca ne aduce in fata ochilor imagini ce ni se par insuportabile. Gandul ca personaje a caror simpla existenta o consideram un scuipat in ochi ar putea iesi victorioase a devenit combustibilul noului partizanat politic. Ne alegem taberele doar pentru ca ni se pare insuportabila imaginea lui Voiculescu ranjind la ceremonia de investire a lui Johannis ca premier, frecandu-si mainile dupa ce isi va instala ordonanta in functia de ministru al Economiei, facandu-si socotelile dupa ce va fi semnat urmatorul contract de cumparare de energie electrica la un pret de nimic. Sau imaginea Elenei Udrea gudurandu-se pe langa Lucian Croitoru, acceptand sfios, cu privirea fixata pe varful pantofilor Manolo Blahnik, investirea in functia de ministru al Transporturilor, negociind, in sufragerie, cu baronii asfaltului contractul ultimului tronson din Autostrada Soarelui, termen de predare 2053.
Care dintre imaginile astea va fac creierul sa dea mai tare in clocot? Amandoua? Nu se poate! Trebuie sa simtiti un gram de fiere in plus la una dintre ele. O nuanta mai intunecata a negrului pe care il vedeti in fata ochilor? Aha, ati vazut?! Felicitari! Protagonistul acestei imagini este dusmanul dumneavoastra politic! Iar adversarul acestuia este cel pe care il sustineti si, eventual, chiar il veti vota!

Politicienii au realizat deja schimbarea petrecuta in mintile si sufletele noastre. Incapabili sa inalte constructii politice si sociale, s-au reprofilat pe demolari. Au devenit experti in extractia votului negativ, pe baza de cianura. si ne asmut din ce in ce mai tare. Lasati-ma pe mine, uitati de faptul ca nu pot demonstra ca am facut ceva bun pentru aceasta tara, concentrati-va pe ticalosia oponentului meu!

Nu mai aveti rezerve de naivitate ca sa votati pentru a trai (mai) bine? Pentru ideea de justitie? Pentru liberalism? Pentru pensii mai mari, ajutoare de caldura si slujbe sigure? Ei, lasa ca o sa votati din ura, impotriva celor care personifica in ochii vostri tot raul clasei politice. Impotriva celor care va stau in gat. Vor fi alegerile cu cei mai deziluzionanti candidati, dar sa va tineti ce participare la vot vom avea!