Sorin Oprescu s-a instalat pe ecranele televizoarelor imediat ce si-a adjudecat Primaria Capitalei si nu mai vrea sa iasa din vitrina pana ce nu-si atinge urmatoarea tinta. Deocamdata nu e clar daca stradania sa face parte dintr-o strategie pe patru ani care sa-i faciliteze un nou mandat in fruntea Bucurestilor sau mai degraba dintr-un plan clar care sa-l propulseze la Cotroceni. Unii liberali si social-democrati vorbesc despre aceasta posibilitate prin care PSD si PNL l-ar putea sustine impreuna pe Sorin Oprescu, dar exista si varianta candidatului independent, pe care actualul primar al Capitalei o poate juca din nou. Pana cand cercul sau de amici politici ii hotarasc noul rol, Sorin Oprescu trebuie sa intre in imaginarul colectiv ca un fel de Mos Craciun: primarul care transforma Capitala intr-un perpetuu orasel al copiilor si oamenilor mari, cu orice risc. Sorin Oprescu crede ca oamenii pot fi cumparati cu circ, mai ales atunci cand banii de paine devin tot mai nesiguri si mai putini, de aceea nu rateaza nici o sarbatoare, iar Craciunul i-a oferit cea mai buna ocazie pentru a fi din nou in centrul atentiei ca subiect pozitiv de stire. Cei care se ocupa de imaginea primarului general si de viitorul sau politic au o tactica bine pusa la punct prin care Sorin Oprescu sa fie tinut permanent in priza. Procedeul se aplica mai ales duminicile si sambetele, cand nu exista alte stiri, iar Oprescu se poate lafai in tihna pe ecranele televizoarelor si la microfoanele radiourilor.

Oprescu a reusit sa se strecoare chiar si in zilele aglomerate ale formarii noului Guvern, defiland cu turma lui de 3.939 de Mosi Craciun prin oras si apoi pozandu-se cu diploma de la Guinness Book. Oprescu si-a programat din timp sa doboare trei recorduri in numele Bucurestilor, nici unul dintre ele nu se refera insa la tronsonul de metrou construit cel mai repede din lume sau la cea mai lunga sosea suspendata din Europa, ori la capitala cu cel mai eficient transport in comun. Recordurile lui Oprescu arunca de fapt in derizoriu imaginea primarului care promitea sa transforme capitala tarii intr-un oras al viitorului, dar care se rezuma deocamdata la marsuri cu Mosi Craciun si statii de metrou renovate in asa fel incat trei persoane din zece aluneca pe granitul lucios, ca si cum podeaua era gandita pentru uriasa sala de dans a unui castel medieval.

Recordurile lui Oprescu ar putea fi contabilizate mai devreme de 2012, anul in care ii expira mandatul, iar cel mai important dintre ele ar putea fi notorietatea. Multi romani l-ar putea vedea chiar sef de stat, cu talentul sau de a se afla mereu in treaba fara sa faca nimic. Oprescu a invatat inca din tinerete, din vremea cand mergea la ceaiuri dansante impreuna cu ceilalti copii de nomenklaturisti, ca nu conteaza aproape deloc ce faci sau ce stii, ci doar ce imagine ai. Oprescu a reusit mereu sa razbeasca, fara sa transpire sau sa se complice prea mult, folosindu-se de acest precept deprins inainte de 1989.

Pe fondul dezamagirilor din bazinul electoral al presedintelui Basescu, dar si al nemultumitilor in general, mai cu seama dupa ce unii au votat dreapta si s-au trezit cu stanga la putere, iar altii au votat stanga si au parte de o mare coalitie, Oprescu s-ar putea sa aiba succes la cei putini care se vor prezenta anul viitor la alegerile prezidentiale. Pentru unii conteaza cel mai lung carnat din lume si cel mai greu tort, pentru altii insa conteaza ce poate lasa un lider in urma sa si daca exista ceva ce ar putea eventual ramane in cartile de istorie.