Poziţiile publice ale lui Victor Ponta sunt o mană cerească pentru un popor care are obiceiul de a idealiza nu doar trecutul, ci şi viitorul care nu a mai avut loc.
Faptul că preşedintele Klaus Iohannis a devenit între timp o dezamăgire i-a făcut pe mulţi să regrete că l-au votat, uitând că în toamna lui 2014 rolul acestuia a fost aproape exclusiv de a ne scăpa de o alternativă mult mai rea. Iar dacă unii au îndoieli că au făcut atunci alegerea bună, pentru că acum sunt supăraţi justificat pe muţenia fostului primar de Sibiu, pe lipsa lui de reacţie în momente-cheie şi pe obsesia lui pentru vacanţe, afirmaţiile din ultimele luni ale lui Victor Ponta ar trebui să le spulbere orice senzaţie că au greşit acum doi ani, în noiembrie.
Desigur, nu putem şti cum ar fi fost Victor Ponta ca preşedinte de ţară şi sperăm să nu aflăm niciodată, dar dacă îi analizăm pe cei doi foşti candidaţi strict din perspectiva declaraţiilor pe care le-au făcut, în dreptul lui Klaus Iohannis se poate contabiliza ca fiind grav doar momentul când a afirmat că „libertatea de exprimare în media nu poate fi suprimată pentru banale motive administrative“. Celelalte poziţii sunt mai degrabă enervante prin inadecvare şi repetiţia aceloraşi clişee care nu spun nimic. Dar sunt, prin comparaţie cu poziţiile absolut şocante ale lui Victor Ponta, aproape inofensive.
Să ne imaginăm, strict ca un exerciţiu pentru alungarea scepticismului, cum ar fi fost ca preşedintele României Victor Ponta să declare că „este clar nevoie de o acţiune legală contra autorilor şi de o analiză a modului în care a fost construită această ştire“, cum a cerut în cazul articolului EurActiv despre arsenalul american transferat în România.
Ce reacţii de indignare ar fi stârnit preşedintele României Victor Ponta dacă ar fi afirmat despre cozile la secţiile de votare din diaspora, din 2014, că erau formate de cetățeni români care „se puneau și de patru ori la rând, să se arate la televizor“, cum a susţinut duminică.
Sau ce şoc ar fi fost să auzim din gura şefului statului Victor Ponta că „se dorea să se întâmple în România ce s-a întâmplat în Ucraina, aşa, un Maidan. Or, eu am spus, că atunci era ministru de Interne domnul Oprea, am zis: «Nici vorbă, niciun jandarm, nu că nu… Domnule, lăsaţi în pace să facă ce vor, nu există în România jandarmi care bat oameni cât sunt eu prim-ministru»“, cum a explicat, tot duminică, Victor Ponta demisia sa de anul trecut din fruntea Guvernului.
Iar acestea sunt doar cele mai recente declaraţii. Despre ministrul Justiţiei, Raluca Prună, fostul lider PSD a afirmat, în martie 2016, că „un ministru care spune că drepturile fundamentale ale omului în anul 2016 sunt un lux ori e căzut în cap, ori trebuie să plece căzută de Parlament. Așa cred eu“.
„Am o certitudine: domnul Condrea nu va mai putea da declarații la Parchet să spună cine l-a susținut timp de 10 ani. Eu zic că la Colectiv a fost nevoie să moară oameni, acum a fost nevoie să moară Condrea, ca să nu mai meargă nimeni la Parchet“, a ieşit public Victor Ponta după decesul patronului Hexi Pharma.
Şi dacă nici aşa nu sunteți convinşi încă, daţi o banală căutare pe internet după expresia „Ponta declaraţii şocante“ şi, văzând rezultatul, vă veţi surprinde spunându-vă în gând: „Ce noroc am avut totuşi că românii nu l-au ales pe Victor Ponta!“.
