Liderii români zâmbesc spre Vest, dar fac înțelegeri cu Estul, îi poftesc pe americani în camera din față, dar lasă la îndemâna rușilor cheile cămării, uneori cu intenție, alteori din neglijență sau nepăsare.
Nimic nu se face pe față, totul se țese pe dedesubt, cu atenție, confirmând diferite mesaje pe care le lansează foști diplomați sofisticați, cum e Mircea Malița, care, citându-l pe Nicolae Titulescu, spunea zilele trecute că un stat mic precum România trebuie să aibă relații bune cu toate marile puteri și că „noi suntem ostili în mod gratuit cu Rusia“, sau foști politicieni cu greutate, cum e Adrian Năstase, care crede că România a rămas blocată pe direcția occidentală, dar că ar trebui să privească mai mult spre Rusia și China.
În spatele acestor ideologi bine temperați există interese de tot felul, uneori imperceptibile, alteori evidente. Spre exemplu, o investigație Euractiv <http://www.euractiv.ro/justitie/o-afacere-ruso-romana-cu-avioane-tupolev-finantata-cu-bani-fantoma-3415> scoate la iveală protocolul încheiat în aprilie 2013 de fostul ministru al Economiei, Varujan Vosganian, și șeful Agenţiei Federale „Rossotrudnicestvo“, Konstantin Kosaciov. După semnare, Vosganian a declarat că „autoritățile ruse și-au manifestat intenția de a realiza o colaborare în domeniul tehnico-militar între compania rusă Tupolev și Romaero“. Era vorba despre construirea unui aeroport și a unei fabrici pentru avioanele Tupolev la Adunații Copăceni, lângă București. Se pare că o parte din banii necesari punerii pe picioare a afacerii chiar ar fi ajuns în țară prin intermediul unor personaje dubioase.
România se bucura de instalarea scutului american antirachetă de la Deveselu, dar în paralel negocia la nivel de ministru un acord „tehnico-militar“ cu Rusia. Moscova încearcă să-și găsească breșe în sistemul autohton de putere pentru a contrabalansa prezența Statelor Unite aici. Este cunoscută abilitatea rușilor de a se infiltra, de a găsi oamenii cei mai potriviți să lucreze în favoarea lor și de a compromite planurile vesticilor.
În 2014, șeful NATO declara că are informații care arată că Rusia a finanțat la vremea respectivă diverse organizații neguvernamentale pentru campaniile acestora împotriva exploatării gazelor de șist, „pentru a menţine Europa dependentă de importurile de gaze ruseşti“. În Bulgaria reușita a fost deplină, fiindcă Guvernul de la Sofia a interzis exploatarea gazelor de șist și a retras avizul acordat americanilor de la Chevron. În România, aceeași companie a plecat după scandalurile uriașe orchestrate împotriva ei. În schimb, subsidiara Gazprom, Nis din Serbia, nu are nicio problemă să exploreze mai multe perimetre din județele Bihor și Timiș. Nimeni nu se mai revoltă, iar organizațiile de mediu nu mai sunt interesate de pericolul fracturării hidraulice, metodă folosită la extragerea gazului de șist.
Rușii cuceresc cu răbdare piața energetică din România: Bucureștiul i-a concesionat companiei Lukoil cele mai importante perimetre din zona Mării Negre, pe care le-a câștigat la procesul de la Haga împotriva Ucrainei, unde firma rusească a și descoperit, de altfel, rezerve importante de gaz, iar Lukoil, atât de iubită de Ponta, era chiar înainte de această descoperire al treilea jucător din domeniul hidrocarburilor de pe piața autohtonă; Gazprom negociază cu austriecii de la OMV preluarea unor active care vizează România, iar prin Nis își extinde rețeaua de distribuție în toată țara. Traian Băsescu spunea la începutul primului său mandat că, oricum, Gazprom ar fi cumpărat pe bursă o parte importantă din acțiunile companiei austriece, care deține Petrom. Fostul președinte a avut intuiții bune, dar și el a fost lăsat cumva pe mâna rușilor, dacă ne gândim că avocații lui Băsescu, de la firma Țucă, Zbârcea & Asociații, erau aceiași care reprezentau Gazprom în România. O coincidență bine căutată de ruși, pentru a-l face vulnerabil pe fostul președinte atât de îndârjit împotriva lor.
Suntem proamericani, fiindcă avem nevoie de SUA, dar în același timp există destui oameni politici care-și caută plase de salvare la Moscova, oferindu-le pe tavă poziții și lucruri prețioase rușilor, ca odinioară tezaurul, pe care astăzi doar BNR mai speră să-l recupereze.
