“În comparaţie cu vremea domnului Jones, îmbunătăţirea condiţiilor era uriaşă. Citind cifrele cu voce ascuţită, răstită, (n.r.-porcul) Squealer le-a demonstrat animalelor, în detaliu, că aveau mai mult fân, mai mult ovăz, mai mulţi napi decât avuseseră pe vremea domnului Jones, că munceau mai puţine ore, că apa de băut era mai bună calitativ, că trăiau mai mult, că mortalitatea infantilă în rândurile puilor scăzuse şi că aveau mai multe paie în staule şi sufereau mai puţin din pricina puricilor. Animalele credeau fiecare cuvânt. Adevărul este că domnul Jones şi tot ce reprezenta el li se ştersese complet din minte. Dar fără îndoială că fusese mai rău pe vremuri. Squealer le spunea de fapt ceea ce le plăcea să creadă”.
Fragmentul de mai sus face parte din fabula politică “Ferma animalelor” scrisă în 1945 de George Orwell şi arată, într-o formă amuzantă, cum funcţionează manipularea politică. Deşi după alungarea “domnului Jones” şi preluarea puterii la fermă, animalele trăiau la fel ca înainte (de fapt, mult mai prost), porcii din fruntea noii societăţi îşi formaseră un aparat de propagandă care trebuia să-i convingă pe ceilalţi că, oricât de greu le-ar fi, “înainte era mai rău”. Şi, mai explică Orwell, deşi tendinţa animalelor era să-l şteargă din memorie pe "domnul Jones" şi să se concentreze pe problemele prezentului, porcii aveau grijă să nu-l uite nimeni pe fostul fermier.
Mi-am adus aminte de acest fragment din “Ferma animalelor” văzând câtă energie consumă Ponta şi oamenii din jurul său pentru a readuce în atenţia publică perioada dinainte de venirea la putere a USL. Iar celebrarea la Palatul Parlamentului a trei ani de la căderea Guvernului Ungureanu duce acţiunea propagandistică a lui Ponta într-o zonă pe care nici fabula lui Orwell nu a atins-o.
„Astăzi se împlinesc trei ani de la începutul sfârşitului regimului Băsescu. Nu uităm şi nu iertăm! Băsescu,Udrea, Năstase, Blejnar, Boc, Falcă, Predoiu sau Pinalti au jefuit România, i-au umilit pe români şi au instaurat cel mai nefast regim politic! (…) În timp ce facturile României creşteau nejustificat, ei băteau palma cu băieţii deştepţi. Videnii şi Predoii stăteau ascunşi prin Monte Carlo şi trimiteau la televizor măscărici, indivizi ca Blejnar.” Doar aceste scurte fragmente din mesajul de la sărbătoarea pesedistă de la Parlament spun multe despre intenţiile lui Ponta.
Probabil că doar în Coreea de Nord, liderul partidului de la putere simte nevoia să sărbătorească în public preluarea guvernării. Într-o ţară democratică, trei ani de la schimbarea unui premier, printr-o moţiune de cenzură depusă în Parlament, este, cel mult, un prilej de o bere cu prietenii apropiaţi. Asta dacă vrem să fim îngăduitori, pentru că, în realitate, adevăratele motive de sărbătoare pentru un guvern aflat în slujba ţării ar trebui să fie cu totul altele.
Spre exemplu, premierul ar trebui să organizeze o astfel de petrecere în momentul în care românii vor avea prima autostradă care traversează ţara dintr-o parte în alta. Sau când vom ajunge în primele zece ţări din UE, în ceea ce priveşte salariul mediu pe economie. Sau când vor fi create cele un milion de noi locuri de muncă promise de USL în 2012. Sau când vom intra în spaţiul Schengen.
Aş putea continua până mâine lista de realizări care ar merita o mică festivitate organizată de premierul în funcţie al ţării. Dar, din păcate pentru noi, Ponta se poate laudă, la trei ani de la preluarea guvernării, cu singura sa realizare notabilă: a ajuns premier. Nu-i aşa că vă vine să deschideţi şampania şi să ieşiţi în stradă de bucurie?
Nu contează pentru Ponta că mulţi dintre oamenii care trudesc în ţara asta, aşa cum au făcut-o şi înainte de “momentul istoric 2012” şi o vor face şi de acum încolo, se vor simţi jigniţi de mascarada pusă în scenă la Palatul Parlamentului. Acestor români trebuie să le dau o veste proastă: premierului nu-i pasă de asta, pentru că este deja în campanie electorală pentru 2016. Şi cum poţi să te poziţionezi mai bine în bătăliile viitoare, dacă nu raportându-te la victoriile trecute?
Vom mai auzi în perioada următoare despre “momentul 2012”, iar propaganda din jurul lui Ponta va încerca să ne convingă că acum este mult mai bine decât înainte. Veţi spune că suntem deja vaccinaţi în faţa acestei manipulări, dovadă fiind alegerile din noiembrie 2014. Vă răspund însă că există o mare deosebire faţă de alegerile prezidenţiale. Atunci a existat o alternativă clară la candidatul PSD, care s-a numit, primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Acum însă lucrurile sunt un pic mai confuze, atâta vreme cât noul PNL nu reuşeşte să fie un adversar de temut pentru actuala guvernare. De fapt, noul PNL nici nu şi-a găsit încă propria cale. Dacă nu se schimbă lucrurile în cel mai scurt timp, propaganda PSD va avea o misiune uşoară anul viitor să le spună oamenilor că Ponta se luptă, de fapt, cu PDL (cel dat jos în 2012) care, din oportunism, şi-a cosmetizat imaginea cu partea mai slabă din USL. Iar evenimentul de luni ar trebui să fie un avertisment serios pentru noul PNL, care va trebui să dovedească rapid că reprezintă o alternativă reală la guvernarea PSD, că nu este nici PDL, dar nici partea mai slabă din USL. Iar dacă nu înţeleg ce poate face până în 2016 propaganda lui Ponta, le recomand să citească până la sfârşit fabula politică a lui Orwell. Ar avea multe de învăţat.
