Ştiţi legea celor cinci F-uri? Furi cu Forme, Furi fără Frică!

Spre exemplu, amenajamentul silvic prevede să tai doar uscături şi să plantezi alţi copaci în locul celor tăiaţi. În realitate, dai mită ăluia care face aranjamentul, tai cât vrei şi bagi împădurire pe hârtie".

Reporterii incognito ai RL au aflat această simplă lecţie despre cum se taie ilegal pădurile de castani din judeţul Vâlcea ce aparţin bisericii, chiar de la unul dintre preoţii din zonă, în timp ce documentau o anchetă despre defrişările masive făcute în ultimii ani de conducătorii Mânăstirii Hurezi (ancheta poate fi citită aici). Legea celor cinci F-uri", a fost aplicată cu succes astfel încât sute de hectare de pădure protejată au fost hăcuite şi transformate în teancuri de bani de către slujitorii Domnului, într-un dispreţ total faţă de legile acestui stat.

Tăierile ilegale de castani de la Vâlcea nu reprezintă din păcate doar un caz izolat. În ultimii ani am văzut zeci de abuzuri sau afaceri ilegale făcute sub umbrela Bisericii Ortodoxe Române, la Argeş, la Constanţa sau în alte judeţe din ţară, de la tăieri de păduri, retrocedări ilegale, până la vânzarea de parohii şi chiar a "harului preoţiei" (cazul care l-a făcut "celebru" până în America pe ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului a fost dezvăluit tot de România liberă).

Ce ne demonstrează aceste exemple?

Oamenii bisericii se comportă după aceleaşi principii ca şi restul societăţii. Dacă pentru cei mai mulţi români lăcomia este o virtute, la fel de întâmplă şi pentru cei mai mulţi dintre preoţi (vezi limuzinele de lux şi vilele acestora) "Legea celor cinci F-uri", nu a fost inventată, cu siguranţă, de oamenii bisericii dar vedem că aceştia nu au nici o problemă să o aplice cu succes. Dacă cei mai mulţi dintre români au au nici o reţinere să dea mită unui funcţionar public pentru a-şi rezolva o problemă, atunci la fel gândesc, iată, şi mulţi oameni ai bisericii. Dacă cei mai mulţi români nu văd nici o problemă în a-şi distruge pădurile, asumându-şi indirect şi consecinţele ireversibile ale unei astfel de acţiuni, atunci de ce nu ar fi şi preoţi care să gândească la fel?

Practic, putem spune că slujitorii Domnului sunt la fel de tentaţi să încalce regulile lumeşti, la fel ca şi noi, mirenii.

Ce ne deosebeşte totuşi în mod esenţial?

Nu aşteptările mai mari din punct de vedere moral pe care, în mod îndreptăţit, trebuie să le avem de la nişte reprezentanţi ai bisericii şi poate nici jurămintele de virtute pe care oamenii biserici le fac atunci când îmbracă sutana.

Deosebirea esenţială este că noi nu beneficiem de uriaşa protecţie din partea statului de care se bucură în acest moment reprezentanţii clerului.

Aţi auzit vreodată ca vreo instituţie de control să încerce să descâlcească iţele vreunei afaceri necurate ale bisericii, în ciuda numeroaselor semnale trase de presă în ultimii ani? Biserica Ortodoxă Română, ca şi celelalte culte religioase recunoscute, beneficiază de o largă autonomie stabilită prin lege. Această instituţie este scutită de plata impozitelor şi taxelor pentru veniturile obţinute din activităţile economice desfăşurate deşi beneficiază totuşi de un sprijin financiar substanţial de la bugetul statului. În al doilea rând, sub pretextul autonomiei bisericeşti, instituţiile de cult au dreptul să-şi ţină afacerile departe de organele de control ale statului (adunările eparhiale din care teoretic fac parte şi oameni din afara bisericii au un rol mai degrabă simbolic).

Aici avem de-a face cu o nedreptate.

Dacă Fiscul poate verifica actele oricărei companii din această ţară de ce nu ar putea face acelaşi lucru şi în cazul parohiilor care derulează afaceri? Dacă ANI verifică averile demnitarilor de ce nu ar putea face acelaşi lucru şi în cazul preoţilor? Şi până la urmă, dacă le cerem corectitudine şi transparenţă politicienilor, oamenilor de afaceri sau funcţionarilor publici de ce nu le cerem acelaşi lucru şi oamenilor bisericii?