Şoc, nu-i aşa? În 2009, bacalaureatul a fost promovat de aproape 80% dintre elevi, în 2010 de nici 68%, iar anul acesta procentul s-a redus uluitor, sub 45%. Este deja de notorietate că în 2010 şi în 2011 s-a copiat mai puţin pentru că s-a supravegheat mai mult, de unde şi rezultatele mai slabe şi foarte slabe ale adolescenţilor.

Inevitabil, s-au iscat discuţii. Sunt voci care-l apreciază pe poliţistul Funeriu, după cum sunt voci care acuză strategia Ministerului Educaţiei, considerând că elevul a fost supus unui inacceptabil test de stres.

Apar şi voci tot mai îngrijorate cu privire la ceea ce va urma, din moment ce peste jumătate dintre elevii de bacalaureat par să fi trecut degeaba prin anii de liceu, după cum apar voci care, implicit, se întreabă ce au făcut profesorii la clasă, în acele licee în care nici măcar un tânăr nu a reuşit să ia amărâtul de 6 care să-l treacă linia.

Întrebările, cum am spus, curg.

Dar dacă tot începe bacalaureatul să scoată demonii (încă de suprafaţă) din învăţământul românesc, haideţi să pătrundem noi ceva mai adânc în viscerele sistemului.

Controversele din jurul bacalaureatului nu datează nicidecum de un an sau doi. Din contră, sunt vechi şi au dăunat deja într-o manieră care face imposibilă recuperarea.

Să nu uităm că, la finele anilor '90, în timpul guvernării CDR şi sub ministeriatul profesorului Andrei Marga, bacalaureatul a stat la baza unei mari reforme. Pe cât de salutară era ea în teorie, pe atât de iresponsabil a fost pusă în practică.

Este vorba, bineînţeles, de reforma sistemului de admitere la facultate, care a făcut din bacalaureat pilonul principal pe care a început să se sprijine viitorul tânărului ieşit din liceu.

Păcătosul de dosar, compus din media de la bac şi media din timpul liceului, a făcut ravagii în ultimii aproape 10 ani, de când metoda a fost larg îmbrăţişată de universităţi fără o minimă aplecare critică, pornind de la realităţile din învăţământul românesc.

A făcut ravagii pentru că un întreg proces de admitere în facultăţi s-a bazat pe premisele false că bacalaureatul a devenit un examen cu adevărat relevant pentru o asemenea miză, total imun la fraude, şi 100% bazat pe o programă şcolară corect construită.

Mai mult decât atât, a făcut ravagii pentru că a făcut loc în universităţi unei cantităţi impresionante de neghiobi şi a îndepărtat, concomitent, boboci cu vocaţie pentru un anumit profil, dar cu medii de bacalaureat obţinute fără bani şi fără fiţuici.

Acei neghiobi, pentru care dosariada a deschis poarta Raiului în învăţământul superior, au avut la admitere un unic şi de cod penal merit: talentul şi banii de a-şi negocia note cât mai bune la examenul de bacalaureat.

Ei bine, odată cu rezultatele din 2011, şi mai mult decât oricând, avem dovada că la bacalaureat s-a fraudat pe rupte. 

Cel puţin din 1998 încoace, s-a copiat în masă, s-au cumpărat note, s-au întors rezultate, iar universităţile s-au umplut de neghiobi şi impostori.

Aproape un deceniu, acest flux de rebuturi nefiltrate de bacalaureat a umplut conturile universităţilor şi pe ale universitarilor, dar a trântit performanţa academică la pământ.

Nu este de mirare că în clasamentele academice internaţionale România şi-a rezervat ultimele locuri, dar nici că pe piaţa muncii ajung absolvenţi de facultate prost pregătiţi.

Şi, revenind acum la bacalaureat 2011: ce facem cu ce a fost? 

Sunt sute de mii de români care nu meritau să fi ajuns unde au ajuns şi care performează prost pentru că s-au pregătit pe măsură.

Dar viitorul le-a fost luminos, graţie dosariadei şi unui bacalaureat fără stres pentru elev.