La nivelul discursului public, avem „cel mai bun prim-ministru de la revoluție încoace“ și „cea mai bună guvernare“ pe care a avut-o România vreodată. Cu toate acestea, membrii partidelor la putere se întrec în discuțiile informale, cu o satisfacție nedisimulată, în prognozarea momentului când Victor Ponta își va prezenta demisia.
„Cum se întoarce din concediu“, „marți“ sau „cel târziu înainte de sesiunea extraordinară“ sunt variantele cel mai des avansate. Sfârșitul politic al lui Ponta este grăbit, în opinia colegilor de partid și de coaliție, pe de o parte, de mai vechile probleme ale acestuia cu DNA, probleme care ar fi pe cale să ia o turnură total defavorabilă premierului. Tot pe surse, pe piață au fost aruncate, în ultimele zile, mai multe informații cum că Ponta ar urma să fie trimis în judecată la scurt timp după ce va fi audiat din nou și îi vor fi prezentate rezultatele expertizei financiar-contabile dispuse de procurorul de caz.
Pe de altă parte, mulți văd în recentele luări de poziție ale lui Liviu Dragnea și Gabriel Oprea semnalul clar că aceștia vor să-l vadă pe Ponta semnându-și cât mai curând demisia. Cum altfel s-ar explica plăcerea și perseverența cu care cei doi creează situații în care să-l umilească public pe premier? Ultima situație de acest fel: consultările pe noul Cod Fiscal. În timp ce premierul și-a răpit, zilnic, clipe prețioase din vacanța de lux prin Caraibe pentru a-i persifla pe „flămânzii de la PNL/PDL“ care vorbesc de consultări și nu au înțeles geniul din spatele măsurilor cuprinse în noul Cod Fiscal, Oprea a rupt, iar, rândurile, vorbind de dialog și negocieri în numele „interesului național“. La rândul său, Liviu Dragnea nu doar că nu s-a repezit să cânte pe aceeași voce cu premierul PSD, dar a subliniat că are „toată disponibilitatea“ pentru mai multe runde de discuții.
Unele tehnice – unde îl trimite pe ministrul Eugen Teodorovici cu misiunea „refundamentării“ Codului Fiscal, plecând de la observațiile președintelui Klaus Iohannis și ale specialiștilor în economie -, altele politice, care să aibă loc înaintea sesiunii extraordinare. Evident, de ochii lumii măcar și în virtutea solidarității cu premierul, Dragnea putea să apere și el Codul Fiscal, așa cum a făcut-o Călin Popescu Tăriceanu. A preferat, însă, să nu spună nici un cuvânt despre cât de minunată și vizionară ar fi noua lege fiscală. Cum a preferat să îngroașe public tușele și când a fost vorba despre instituirea controlului total asupra Guvernului. Să fim serioși, miniștrii și chiar premierul puteau fi chemați în Kiseleff să dea explicații și să-și ia notițe și fără ca această schimbare de reguli să fie comunicată și subliniată public, în mod repetat.
De ce și-ar dori social-democrații și progresiștii ca Victor Ponta să plece? Să-i luăm pe rând. Primii beneficiază mai mult ca oricând de avantajele puterii, de banii și influența care vin la pachet cu guvernarea. Totuși, sunt destui cei care realizează că Ponta a devenit pentru PSD și, implicit, pentru ei o piatră de moară. Este inculpat deja într-un dosar de corupție, ar putea fi oricând trimis în judecată și, ca atare, suspendat din funcție, potrivit Constituției. În plus, există temerea că i-ar putea apărea oricând un alt dosar, fie pe filiera prietenului Sebastian Ghiță, fie în legătură cu unele decizii guvernamentale controversate luate de la instalarea la Palatul Victoria. Iar atunci, oricâte explicații ar fabrica premierul și oricât de mult s-ar victimiza prin studiourile televiziunilor prietene, nimic nu l-ar mai putea salva. Oricum, imaginea sa în afara țării este deja dezastruoasă, iar în plan intern, în sondajele de opinie, șeful Executivului este în picaj (de la 38,7% cotă de încredere în octombrie 2014, a ajuns la 21,7% în iulie 2015, potrivit Inscop). Dacă partidul a reușit până acum să se mențină la un scor surprinzător chiar și pentru strategii social-democrați, o agravare a problemei Ponta ar putea avea efecte incalculabile și iremediabile asupra PSD. Prin urmare, o intrare acum în opoziție a social-democraților și atacarea anului electoral 2016 din această postură s-ar putea dovedi mai puțin periculoase pentru partid decât o rămânere la putere cu bomba cu ceas numită Victor Ponta.
La rândul lor, Oprea și ai lui ar dori să rămână liberi de contract, astfel încât să se poată asocia cu PNL fără a putea fi acuzați de trădare. Progresiștii încearcă de luni bune să-i convingă pe social-democrați să realizeze o alianță în perspectiva alegerilor locale și parlamentare din 2016. Adică să obțină locuri sigure (deloc puține la număr) pe listele electorale. Negocierile par să fi eșuat însă, dacă ne uităm că oamenii lui Oprea recită încă refrenul „PSD este prima opțiune, dar suntem deschiși și la alte colaborări“ (vezi declarația de acum câteva zile a lui Șerban Mihăilescu), iar UNPR continuă politica agresivă de racolări. A înghițit o mare parte din oamenii lui Dan Diaconescu și acum a trecut la cei ai lui Daniel Constantin și Călin Popescu Tăriceanu. Dacă Ponta ar demisiona și ar începe consultările pentru formarea unui nou Guvern, progresiștii ar avea un atu important în negocierea cu PNL, fie că s-ar merge pe cooptarea lor în noua echipă guvernamentală, în numele interesului național, fie că s-ar opta pentru susținerea în Parlament a unui Guvern liberal minoritar.
