" 1,20 la română! Adică am scris patru pagini şi mi-a dat doar 20 de sutimi? Nu se poate aşa ceva! Îi transmit domnului Funeriu....multă sănătate. Şi familiei lui!".

Adolescentul de o sută de kilograme din faţa camerei de luat vederi se frământă plin de revoltă, ar vrea să înjure dar nu poate din cauza televiziunilor şi, ce este sigur, are deja un vinovat pentru cele patru pagini scrise degeaba: ministrul Educaţiei. Funeriu trebuie să plătească pentru că el, sărăcuţul, a reuşit după 12 ani de şcoală să adune doar 20 de sutimi la examenul de limbă maternă.

Dacă scena de mai sus ar fi dintr-o emisiune făcută de Divertis ar fi chiar amuzantă. Din păcate este reacţia cât se poate de serioasă a unui absolvent de liceu după ce şi-a văzut afişate notele la bac. Cum la fel de seriose au fost şi celelalte reacţii, unele inspirate parcă din versurile trupei de hip-hop Paraziţii, apărute duminică: "M...e Funeriu" au scris elevii pe peretele unui liceu din Timişoara unde promovabilitatea la bacalaureat a fost zero.

Faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenţii de liceu din România au picat examenul de bacalaureat nu trebuie interpretat într-o cheie dramatică. Într-o lume în care diplomele nu mai valorează mare lucru iar şcoala nu te mai propulsează automat în vârful societăţii aceste rezultate sunt normale. Nefireşti au fost în schimb rezultatele din anii trecuţi când multe judeţe raportau procente de promovabilitate incredibile, de aproape sută la sută, care nu arătau altceva decât faptul că suntem dispuşi în continuare să ne minţim singuri.

Cert este că anul acesta au picat 55,5% dintre elevi pentru că nu au mai reuşit să copieze atât de mulţi ca în anii trecuţi. Cu asta ar trebui să încheiem discuţia despre performanţele intelectuale ale acestei generaţii. Cei 65 de copii care au încheiat bac-ul cu media 10, în aceeaşi ţară cu Becali, Vanghelie sau EBA, sunt dovezi suficiente că cine vrea să facă performanţă o poate face fără nici o piedică din partea sistemului de învăţământ.

Altceva este însă cu adevărat revoltător legat de tinerii din această generaţie: tupeul incredibil al multora dintre ei de a-i găsi vinovaţi (şi de a-i înjura) pe alţii pentru propria neputinţă. Ce-ar putea fi în capul unui adolescent de 18 ani care a luat 20 de sutimi la un examen (nota 1 este din oficiu) şi crede că ministrul Educaţiei are vreo legătură cu acest lucru? Mărturisesc că la aceeaşi vârstă sigur nu ştiam cu ce se ocupă ministrul Educaţiei aşa cum sunt convins că niciunul dintre colegii mei nu era preocupat de activitatea vreunui politician din România. Atât eşecurile şi cât şi reuşitele noastre la învăţătură erau legate atunci strict de lumea mică în care trăiam cu toţii şi în care "miniştrii" erau profesorii, părinţii şi eventual meditatorii.

În ultimii ani, s-a schimbat totuşi ceva fundamental în societate. Înjurătura, agresivitatea gratuită şi fuga de responsabilitate sunt acum principalele arme cu care cei mai mulţi români încearcă să răzbată către o viaţă mai bună. Modele sunt peste tot, de la viaţa politică şi lumea mondenă până la parcarea din faţa blocului. Într-o astfel de lume este chiar recomandat să arunci vina pe altcineva în cazul unui eşec personal. Asta chiar dacă cel în cauză nu are absolut nici o legătură cu activitatea ta de zi cu zi.

Şi mergând pe aceeaşi logică, dacă tot se spune la televizor, de un an încoace, că ministrul Funeriu este incompetent nu este logic să fie vinovat şi pentru nota proastă pe care am luat-o la bac?