E o liniște de te dor urechile în campania electorală pentru București. Lipsa de combativitate a unor candidați este nefirească. Alții se comportă de parcă ar trebui să își facă loc spre eșafod și nu către scaunul de edil al Capitalei.
Cătălin Predoiu vine în siajul candidaturii lui Cristian Diaconescu din 2008 la primăria Capitalei. Acesta din urmă coborâse din scaunul de ministru. Predoiu tocmai ce a schimbat discursul de candidat la funcția de premier al României. Pe amândoi hainele de adminstrator al unei metropole îi strâng rău. Diaconescu a adunat acum șapte ani 12% din voturi de la bucureșteni. Predoiu pare că nu le cere nici pe astea. Încearcă să joace tot rolul candidatului sofisticat, calculat, care – așa cum sigur a pretins – are o viziune în stil mare pentru București, de aceea „să nu ne împiedicăm că am reparat câteva gropi”. (interviu Agerpres). Domnul Predoiu uită că primari de sector precum Cristian Piedone au strâns 89% din voturi montând câteva bănci, făcând curățenie în parcuri. E o greeșală imensă a nesocoti puterea de seducție a panseluței asupra alegătorului. Tentația unei viziuni globale se revede în sloganul său – Împreună reclădim România – când, deocamdată, e de ajuns un plan bine articulat, pentru București.
Robert Turcescu trimite mesajul: „votați-mă, sunt unul de-al vostru”. Mizează pe cartea – câștigătoare, în cazul lui Traian Băsescu – candidatului popular. Ca și Băsescu, la primele sale confruntări electorale, încearcă să speculeze faptul că alegătorii „s-au săturat de ăștia (PSD și PNL)” și vor altecava. De aceea Turcescu îl și atacă pe Nicușor Dan, care îi concurează direct postura de candidat antisistem. Turcescu are dezavantajul unei imagini șifonate în urma deconspirării sale. Nicușor Dan este captiv entuziasmului și intransigenței celor care deja au anunțat deschis, pe Internet, că îl vor vota. Nicușor Dan nu poate căuta sprijin politic nici dacă și-ar dori pentru că votul tinerilor este condiționat: nici un pact cu lumea politică.
În tot acest timp au devenit viarele pozele din locuința Gabrielei Vrânceanu Firea surpinsă alături de soțul său primarul Pandele îmbrățișați pe un fotoliu cărămiziu. În încăpere înțesată cu obiecte de artă de un gust îndoielnic, singurul element modern îl reprezintă un televizor unde (se vede din poză), Liviu Dragnea și Sorin Oprescu dezbat la Antena 3. Se uită prea ușor, în acest context electoral, numărul apreciabil de alegători care se uită la postul condus de Mihai Gâdea. Virală a devenit o altă poză a Gabrielei Firea, îmbrăcată într-o rochie roz cu fundă, asortată la pantofi verzi. Cred că numărul femeilor care apreciază o astfel de ținută nu este unul mic.
Pentru a câștiga Bucureștiul, contracandidații Gabrielei Firea vor trebui să se autodepășească, să evadeze din zona lor de confort. Să apeleze la o campanie neconvențională, la fel cum a procedat Băsescu în 2000 când și-a asociat imaginea cu un ardei iute care îi arde pe ciocoi. A ajuns primar, deși Oprescu câștigase primul tur cu 49%. Un cutremur politic a relansat bătălia pentru președinția României din 2004. Operațiunea a constat în schimbarea candidatului Stolojan (slab performant) cu același Băsescu. Și Oprescu a avut nevoie de mai multe șocuri pentru a-l învinge în 2008 pe Vasile Blaga la primăria Capitalei. Repetatele încercări birocratice de a stopa candidatura lui Oprescu au fost anulate de o decizie a Tribunalului București și apoi a Curții de Apel. Astfel, Oprescu a candidat din postura de erou, de victimă a unui sistem care îi era ostil. Iar bucureștenii l-au votat ajutându-l să câștige împotriva tuturor calculelor.
Așa că domnilor contracandidați, dacă vreți să aveți o șansă vă invit – parafrazând un slogan celebru –la electroșocuri în campania pentru Capitală. Altfel, doamna Firea va fi un învingător detașat.
