Cu doua saptamani in urma scriam ca lupta impotriva coruptiei a fost pierduta si ca singura sansa pe care o mai avem sa vedem facandu-se dreptate in Romania este Uniunea Europeana. A fost o greseala. Razboiul anticoruptie a fost pierdut, este adevarat, dar este clar acum ca Europa nu este locul spre care sa ne indreptam privirile cu speranta.
Saptamana trecuta saptamanalul The Economist a publicat date dintr-un raport redactat in toamna anului 2007 de catre experti independenti angajati de Comisia Europeana sa descrie cat mai fidel situatia Justitiei din Romania, pentru ca, la randul ei, Comisia sa aiba o imagine cat mai completa pentru redactarea propriului raport de monitorizare publicat in luna fe--bruarie. Concluziile echipei de experti, condusa de un procuror belgian, erau devastatoare si exprimau negru pe alb faptul ca Justitia romaneasca nu functioneaza si ca anticoruptia este un esec.

Aceste concluzii nu au fost luate niciodata in considerare de catre Comisia Europeana, care nu le-a inclus in propriul raport si nu le va include nici in documentul pe care il va face public pe 23 iulie, pentru ca, intre timp, a angajat alti experti. Motivele pentru care Comisia a ales sa treaca sub tacere situatia reala din sistemul juridic romanesc sunt multiple, dar, in esenta, sunt in intregime politice. Fie ca vorbim de slabiciunea institutiilor europene, de interesele politice si strategice ale unor state membre, de situatia nefericita din sistemul juridic al altora sau de coruptia din tari cu vechime in UE ca Italia sau Grecia, putem gasi o multime de explicatii pentru care Comisia a ales sa (nu) actioneze asa cum a facut-o. Nici una dintre acestea nu indica insa sub nici o forma ca situatia Justitiei in Romania n-ar fi chiar atat de grava incat sa determine UE sa ia masuri impotriva noastra, asa cum, probabil, vom auzi din partea politicienilor.

Dimpotriva, stam foarte prost, iar Europa este prea divizata si prea slaba ca sa faca ceva si prefera sa salveze aparentele. In raportul neglijat al expertilor europeni se afirma foarte clar ca, "practic, intreaga clasa politica romaneasca" se impotriveste efortului anticoruptie. Coruptia nu se impiedica in ideologie. Ideologiile, oricat ar fi de condamnate sau de luate in deradere in ultima vreme, au marele avantaj ca sunt intemeiate pe principii. Coruptia e neprincipiala si versatila si, de aceea, nu are partid. De aceea, nici partidele noastre politice nu au ideologie.
In momentul in care va fi oficializata, alianta PSD-PNL va putea fi considerata, din acest punct de vedere, o afirmare publica a legaturilor transpartinice intemeiate pe coruptie. Ele au fost tinute secrete pana la aderarea la UE, dar, odata Romania devenita membra a clubului european, aceste relatii pot fi scoase din subteran, pentru ca nu mai exista nici un pericol extern.

Iesirea la lumina zilei este semn de trufie. Din pacate, nici in partea opusa, la PD-L, lucrurile nu se vad bine. PD-L pare din ce in ce mai putin preocupat sa construiasca o alternativa autentica de centru-dreapta si incepe sa semene tot mai mult cu o grupare rebela frustrata ca a fost taiata de la accesul la resurse, care incearca sa se alieze cu oricine numai ca sa isi recastige privilegiile.

Avem asadar o clasa politica intr-atat de corupta incat este clar ca reforma Justitiei nu va fi facuta niciodata. Daca ar fi realizata o reforma reala si daca sistemul juridic ar deveni cu adevarat independent, coerent si preocupat de dreptate, atunci actuala clasa politica ar disparea. Cata vreme Nastase, Mitrea si altii de aceeasi calitate vor ramane in siguranta, ceilalti, care sunt cel putin la fel de ticalosi, vor ramane imuni in fata legii, iar viitorul acestei clase politice este asigurat. Cum partidele politice nu sunt, de fapt, partide politice, ci, mai curand, grupuri de interese ilegitime capabile sa vanda oricand interesul public pentru interesele lor private, o Justitie obedienta si corupta le garanteaza imunitatea. De partea cealalta, Justitiei romanesti ii convine o clasa politica corupta, pentru ca le asigura celor din sistem protectie, prosperitate si o totala iresponsabilitate.
Din nefericire, avem certitudinea ca Europa ne va lasa in plata noastra si nu va interveni. Asta ne lasa singuri, fata in fata cu noi insine.