Cel mai amuzant lucru pe care l-am citit luna asta este că vreun milion de români în plus, dacă pot avea încredere în instituțiile românești de sondare a opiniei publice, declară acum că l-au votat pe Klaus Johannis, față de cifra celor care l-au votat în realitate. De fapt ei, săracii, nu mint: l-ar fi votat- dacă știau că o să câștige. Cam ca Ion Cristoiu, care în emisiunea de la exit poll la turul 1, când și el și noi am avut impresia că Johannis va pierde, s-a reorientat subit și sub ochii noștri, pertenerii lui de platou, spre tabăra cealaltă. Dacă a fost greșit informat? Că opțiunea a treia, să crezi că pierzi și să nu își schimbi poziția, să te pregătești să pierzi cu demnitate, e mai rară la noi. Vezi însă că lumea e plină de ironie, chiar pentru cine nu crede în Dzeu, și oportunismul dintre cele două tururi a fost aspru pedepsit.
Ce să facă acum toți dezorientații ăștia, care ar fi fost ei cu noi, dacă ar fi știut numai, și care se trezesc că nu au numerele de telefon ale ăstora noi, fără acces, fără un capăt de ață din care să își țeasă pânza de păianjen a rețelei lor de influență? Ce să facă: se declară dezamăgiți. Numărul deziluzionaților dintre Crăciun și Bobotează a crescut peste cota de pericol- numai zăpada, când s-o topi, se va revărsa la fel de periculos ca valurile dezamăgirii cu noul regim. Muncesc de ani de zile să construiesc o societate în care cetățeanul să monitorizeze guvernarea: e cazul să mă retrag în țările calde, că după ultimele indicații scopul a fost deja atins și nimeni nu a mai simțit gustul sarmalelor de cât de șocat de fost de prăbușirea iluziilor sale privind pe noul președinte. De sărbătorile astea, România nu a devenit țara lucrului bine făcut mai mult decât a devenit din 24 decembrie la 6 ianuarie 2007, când am intrat în UE. Poate și pentru că am fost toți ocupați cu cadourile, golirea supermarketurilor, împodobirea pomului de Crăciun, sau pur și simplu- cazul meu- cu vacanța? Cred că de vină e moș Crăciun care nu ne-a adus o altă țară iarna asta. Dar poate totuși că a făcut mai bine- că nu e sigur că altă țară nu ar avea și alți locuitori, și atunci nu e clar la ce ne-ar servi. Cine ar vrea să trăiască într-o Românie fără Mugur Ciuvică și Ion Cristoiu, plus atîția scriitori pe Facebook de la dreapta și stânga care să preveastească toți iminentul sfârșit al dușmanilor lor? Să ridice mâna.
Mai țineți minte expresia comunistă F.C. Avântul Prăbușirea? Eu o uitasem: îi mulțumesc lui Lucian Davidescu că mi-a amintit-o la petrecerea de Crăciun a României Curate, când eu îmi exprimam îngrijorarea că așteptările oamenilor au depășit orice limită rezonabilă. Parcă am fi într-un roman latinoamerican cu profeți sau în Cluj pe timpul Caritasului: lumea își golește portofelul pe iluzii și se întreabă după aceea unde îi sunt banii. În aceată incursiune psihologică, naivii sunt conduși ferm de diverși oportuniști care practică șantajul prin presă în formă rafinată: înjură până le oferă cineva ceva să tacă. Avântul a fost acela cu sute de mii de aderenți pe Facebook alăturați în câteva săptămâni, când cel mai vizualizat material din campania Johannis, când a cântat imnul național nu are nici azi pe Youtube decât 117 000 mii de vizualizări. Presa ne informează că de la depunerea jurământului ”cota lui Iohannis a scazut foarte mult”, și a pierdut deja vreo douăzeci de procente din aderenții de pe Facebook.Ce mai, prăbușirea este peste noi. De asta, presa care ținea din greu cu Udrea și Băsescu muncește să distribuie la toate orele scrisorele populiste de la votanți autoproclamați de genul ” Mă gândesc, domnule preşedinte, la milioanele de părinţi ai României, …, care au fugit unde au văzut cu ochii, printre străini, pentru un colţ de pâine, pentru o bucată de casă, pentru o picătură de vis al pruncilor lor. Părinţi care n-au SPP-işti, care n-au tăvi cu apă aduse la Palat, care n-au nici Palat, care n-au nici cantină, nici perne de catifea, nici perdele grena” cum vrea ”tovarășa Tatiana” (Niculescu-Bran) care și-a permis să critice gustul RAAPPS direct moștenit de la gospodăria de partid. Noroc cu ”tovarășa Tatiana” asta- exprimare care are valoarea unei semnături, altfel poate credeam că e cineva autentic care scrie așa- vorba aceea, sunt miioane de români care se uită la telenovele pe ”Acasă” sau visează să aibă locuințe decorate ca în soapurile românești de pe PROTV. Dar nici unul dintre acești nevinovați de gust îndoielnic nu ar fi scris despre purtătoarea de cuvânt a noului președinte ”tovarășa” taman când femeia se plângea de excesul de sepepiști la bucătărie și de mobile comunistă. Asta e propaganda fesenistă, din acea filtrată la școala populară din presa de partid a anilor nouăzeci, unde și-au făcut tinerețea tot felul de oameni de dreapta, de la Dan Mihalache la familia Săftoiu, ca și de stânga, precum comisara noastră europeană Corina Crețu. Trecutul e însă trecut, și iertat, și uitat, cu condiția să nu mai reluăm asemenea tactici – să insinuăm, de exemplu, că Tatiana, ex redactor BBC și soția corespondentului Le Monde, ne-a venit cu tancurile sovietice. Ca și mine, de altfel- deja am văzut caricaturi cu Pleșu și cu mine sub titlul ”Intelectualii lui Johannis”, deși nici unul din noi nu a luat un capăt de ață de la dl. Johannis. Că nu are omul ce să ne dea ce nu avem deja.
Să fiu bine înțeleasă: pot exista, există și vor exista și pe mai departe critici cu totul întemeiate ale administrației Johannis. Dan Mihalache, Mihai Răzvan Ungureanu, Andrei Muraru, Tatiana Niculescu și așa mai departe pot avea critici care sunt sinceri și nu le vor neapărat locul sau un loc pe care l-au pierdut din cauza lor ( precum în celebrul caz al IICCMER, această piatră de temelie a statului românesc, această prelungire Ghencea a vilei Lac 2, cartierul general al lui Vladimir Tismăneanu, votat de cititori ca intelectualul de aur al anului 2014 pentru că l-a înfrânt pe Victr Ponta în alegeri cu sacrificiul vilei amintite, în care nesimțiții de la RAAPPS l-au instalat pe câștgătorul Klaus Johannis- RAAPPS se ține de bancuri, eu am zis din 1996 că trebuie desființați). Klaus Johannis a fost susținut de grupuri de orientare foarte diferită și eroii unora sunt criminalii altora. Mai sunt și fapte obiective, de listă neagră, și nu vă cere nimeni, peste noapte, să vă atașați de traseiști sau de șpăgari.
Ce vă cer e mult mai puțin. Priviți cu mai mult discernământ valurile astea critice, uitați-vă la cine sunt cei care conduc Avântul Prăbușirea. Folosiți-vă capul, asta nu e o telenovelă. Se putea face mare lucru între Crăciun și Anul Nou? Are PNL rezerve de oameni de mare valoare? Eu nu v-am spus așa ceva niciodată, nici Pleșu, nici alții care v-au îndemnat să-l votați pe Johannis. Nu există așa mulți oameni de valoare dispuși să intre în sistem nici în afara PNL. V-ați ars din nou? Păi nu; ce era esențial ați câștigat deja. Nu aveți monopol PSD (nu a fost niciodată vorba să desființăm PSD, totuți îi votează milioane de oameni acre au îndreptățirea lor), aveți un președinte care respectă oamenii (inclusiv femeile) și pe el însuși, după o pauză lungă, care a reușit ceva în viață și va încerca din nou. Dacă aveți răbdare și puneți umărul. Dar tot ce urmează de aici înainte e bonus. Ce ați câștigat în noiembrie, pentru democrație și pentru contribuția voastră la ea este oricum un bun câștigat, o certitudine. Nu vi-l mai ia nimeni. Bucurați-vă și fiți mândri, cu măsură, că nu ne-am făcut decât datoria, dar totuși, că unii nu și-au făcut-o, alții nu s-au prins care e, etc. Entuziasmul trebuie bine temperat de realism, că doar ne cunoaștem țara și cu puțină îngăduință- greșelile care se fac pot fi și corectate, pe parcurs. Mai există și trial and error, că doar nu vă închipuiți că la Sibiu era un vagon plin de experți de reputația internațională. Nu toți care încep vor și sfârși.
Ca atare, citiți și ascultați mai puțin pe toată ceata asta de tembeli, parte interesați, parte duși cu pluta, care au încercat să vă vândă iluzii de erau să ne facă să pierdem alegerile și care acum vor să dovedească doar că au avut ei dreptate când s-au orientat greșit, și își prelungesc eroarea printr-o nouă greșeală, de data asta de neiertat (că în rest oricine are dreptul să voteze pe cine vrea). Și folosiți-vă bunul simț. Încrederea și optimismul sunt capitaluri de preț- economiști de Nobel le-au găsit corelate cu dezvoltarea economică. Cei aproape șaizeci la sută care vedeți în alegerile astea un restart pozitiv, premieră în sondaje, să știți că aveți dreptate, chiar asta sunt. Bonusul vostru e pe drum, char dacă o să îl primiți în tranșe și pas cu pas, dar o să vă spun un secret. El va fi cu atât mai mare cu cât mai mulți dintre noi ne păstrăm spiritul constructiv. Care vrea să se avânte mai sus ca să aibă de unde să-și frîngă gâtul simțiți-vă liberi, dar nimeni nu o să vă pună plasă dedesubt. La coș cu scrisorile lacrimogene sau compunerile scruse de securiști cu vechi state de funcțiune. Stați cu ochii pe noi, că vacanța s-a terminat, dar pentru lucruri serioase.
