După atentatele de la Bruxelles, ca și dupa cele de la Madrid, Londra și Paris, Europa nu va întreprinde nimic. În toate cazurile, anchetele au fost slabe, măsurile și ripostele au lipsit aproape cu desăvârșire, au fost concluziile corecte ale unor jurnaliști americani la puține ore după atentatele din capitala Belgiei. Vinovații au fost arătați punctual, contextul a fost ignorat.
În acestă configurație, spaima paralizează întreaga Europa care, prin lipsa de atitudine a conducătorilor ei, nu își asumă decât mesaje și gesturi simbolice (Turnul Eiffel în culorile stegului belgian, spre exemplu) dar nu și măsuri concrete. Imigranții, de ieri și de azi, trebuie integrați în Europa prin asumarea regulilor democrației și nu prin ascunderea valorilor fundamentale ale Occidentului cu scopul de a nu leza sensibilitățile imigranților. Abordarea liderilor europeni – aseamănătoare cu aceea a struțului care își ascunde capul în pământ, sperând că pericolul va trece de la sine – accentuează spaima… că Berlinul sau Roma vor fi următoarele ținte teroriste. Spaima că o dată cu încălzirea vremii, sute de mii de imigranți vor porni spre inima Europei. Teama că partidele de extrema dreaptă vor căpăta tot mai multă putere și, prin vot, legitimitate. Spaima că Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană pentru a-și gestiona independent granițele și că UE se va dovedi mult prea slabă pentru a impune o soluție comună, acceptată de statele membre.
Și mai este o spaimă alimentată de o istorie pe care Europa unită și-a asumat-o doar parțial în Constituția UE unde nu s-au menționat, spre exemplu, originile creștine ale continentului. Istoria arată că, în ultimii 1.500 de ani, “musulmanii și creștinii s-au confruntat pe un câmp de bătălie vast: Asia Mică și Spania, Balcanii și Europa Centrală, dar și în Marea Mediterană. Punctual s-au înfruntat în Egipt, Etiopia India, Iran, Afgansitan. Islamismul s-a format pe teritorii care au fost cândva creștine precum Asia Mică, Siria și Palestina, Egiptul, Africa de Nord, teritorii a căror populație s-a convertit fie în totalitate, fie în mare parte. Lumea creștină, cea anterioară secolului al VI-lea nu se putea constitui pe pământ musulman, iar recreștinarea nu a reușit decât pe trei teritorii: în Sicilia, Spania și în Crimeea”, explică profesorul Jean-Paul Roux, specialist în cultura islamică, fost director al Centrului Național Francez pentru cercetare științifică. În istorie nu a fost vorba de integrare, ci de cucerire: “În general, islamul s-a mulțumit să aibă cel mai desăvârșit dispreț față de celelalte religii. Uneori a traversat chiar perioade de ură, mai ales împotriva creștinilor. Convinsă că este deținătoarea adevărului, lumea creștină nu a ezitat să vadă în islam doar o erezie ca atâtea altele, o invenție grosolană a unui fals profet”, explică Roux.
Este spaima că aceste două civilizații nu pot conviețui pașnic în cadrul paradigmei europene în contextul în care populația musulmană va deveni tot mai numeroasă pe continent.
Îndemnul Europei la acțiune nu trebuie înțeles ca pe o instigare la represalii, la expulzări fără discernământ. Actele teroriste din Europa nu conturează doar portretul unor lideri neputincioși, a unei Europe paralizate, dar se răsfrânge negativ asupa comunității musulmane din Europa. În lipsa unor investigații serioase legate de aceste atentate, puse într-un context mai larg politic și social, care să nu se rezume doar la identificare celor care au pus bombele există riscul ca, în viitorul apropiat, să privim cu suspiciune pe oricine este de origine musulmană: vecinul, vânzătorul, șoferul de taxi, colegul IT-ist, persoana care stă lângă noi în metrou sau la coadă în aeroport. Din acel moment, până la violențe etnice sau religioase nu va mai fi decât un pas.
În curând prea puțini vor mai fi dispuși să facă distincția între faptul că atentatorii de la Bruxelles erau musulmani dar și cetățeni europeni și imigranții musulmani mânați spre Europa de război și foamete. Polonia a șters oficial această distincție anunțând că, în urma atentelor de la Bruxelles, nu va mai accepta pe teritoriul ei cota de imigranți care îi revine. Un consilier polonez de rang înalt a vorbit, explicit, de creșterea numărul de refugiați care sporește pericolul unor atentate teroriste.
