L-ati vazut pe candidatul Geoana ce cocos sa dadea in fata presei cand critica Guvernul ca nu a fost in stare sa stopeze criza in cele opt luni de mandat? Apoi l-ati urmarit pe premierul Boc cum se angajeaza in fata oficialilor FMI ca va taia in carne vie pentru reducerea cheltuielilor bugetare si ca isi va asuma raspunderea pentru un pachet de legi despre care partenerii din coalitie nici nu vor sa auda? Asemenea iesiri nu sunt surprinzatoare daca se tine seama de scopul urmarit de cei doi inalti demnitari prinsi in vartejul interesului pentru prezidentiale. In timp ce prim-ministrul se chinuie sa arate ca stie sa conduca un guvern lovit de criza, avand mereu grija sa comunice publicului lucruri despre care tot auzim din decembrie incoace, punandu-ne rabdarea la incercare din dorinta de a-i lasa in ofsaid pe adversarii pesedisti, liderul Mircea Geoana il copiaza pe locatarul de la Cotroceni printr-o atitudine de nemultumire fata de un Executiv depasit de o criza dinainte anuntata.

Primul social-democrat priveste Guvernul aidoma unui liberal aflat in opozitie, dispus sa vorbeasca de rau decizia lui Emil Boc de asumare a raspunderii pentru legile educatiei si sa laude majorarea pensiilor facuta inainte de alegerile prezidentiale pentru ca propunerea apartine ministrilor PSD. Cine nu-l cunoaste pe seful acestui partid poate sa creada ca prezidentiabilul Geoana este membru al unei alte formatiuni politice, straina de o guvernare dominata de intrigi, neintelegeri, amenintari, manipulari si santaj. Modul cum judeca functionarea coalitiei – care, trebuie sa o spun, a contribuit la deteriorarea situatiei economice si la scaderea nivelului de trai al populatiei – ma determina sa cred ca liderul PSD vrea sa para cel mai important politician al momentului care merita sa ajunga seful statului, fiind capabil sa invinga balaurul recesiunii daca urca, fireste, la Cotroceni.

Din spusele lui reiese ca masurile anticriza nu au avut rezultate pozitive din cauza ministrilor PDL, care au urmat indicatiile lui Traian Basescu fara sa tina cont de pozitia celeilalte jumatati de guvern aflate sub controlul conducerii pesediste in frunte cu baronii Liviu Dragnea, Marian Vanghelie si, mai nou, Marian Oprisan, daca ma raportez la ultimele discutii legate de refuzul de a fi de acord cu decizia premierului privind asumarea raspunderii in septembrie. Mircea Geoana vrea sa fie vazut de reprezentantii FMI drept un politician obiectiv, atent la guvernare, care spune adevarul crud despre ce s-a facut si ce nu, avand obiectii cand vine vorba de micsorarea numarului bugetarilor dupa ce a fost de acord cu conditiile Fondului, formulate cu ocazia aprobarii primei transe de imprumut.

Evaluati disputa pe marginea reducerii numarului de agentii guvernamentale, in paralel cu cearta privind disponibilizarile unui numar mare de functionari la nivel local, si veti constata cat de mare este conservatorismul liderilor PSD in materie de reforma si cat de mult se intind interesele de partid in zona de unde au venit si vin voturile pentru candidatul Geoana. Nu discut aici discernamantul discutabil al premierului referitor la concedierea unor oameni fara sa se gandeasca la costurile economice si sociale ce apar in urma unei astfel de decizii politice impuse de cei de la FMI. Urmaresc in acest caz sa arat doar cat de mare este tangajul politic al presedintelui Senatului, care observ ca vede cu alti ochi recesiunea cand vine vorba de reducerea cheltuielilor bugetare dintr-un motiv foarte simplu: nu vrea sa piarda voturile.

Poate sa o tina asa pana la data alegerilor, fiind dispus sa fie de acord cu masurile Guvernului, cu conditia ca efectul lor sa nu loveasca in interesul electoral al PSD. Se poate spune deci ca binele natiei la care se gandeste Geoana atunci cand face referiri la credibilitatea Guvernului trece mai intai prin interesul candidatului la Presedintie, evidentiind in acest sens un apetit iesit din comun pentru apararea posturilor unde lucreaza masa de sustinatori care a pus osul la izbanda pesedista din anul trecut. Punand toate acestea cap la cap, as putea afirma ca programul anticriza, altul decat cel criticat de Geoana ca nu a dat rezultate, poate fi bun doar daca are o zona sigura de protectie electorala cu termen de valabilitate pana la data organizarii alegerilor prezidentiale. In caz ca nu se respecta o astfel de conditie, imediat se vine cu amenintarea de iesire din Guvern, evocata tot mai des in ultima vreme.

Uitati-va unde s-a ajuns cu scandalul legat de legile educatiei din cauza ambitiilor si orgoliilor existente in coalitie si cum arata interesele de partid intr-o perioada de recesiune accentuata. PDL trage cu dintii de "legile lui Basescu", in timp ce PSD vine separat cu "codurile lui Andronescu", considerate solutia optima pentru reformarea sistemului de invatamant, provocand un razboi al nervilor intre doi parteneri, dintre care deocamdata nici unul nu pare sa cedeze. Iesirile la rampa ale lui Emil Boc si Mircea Geoana, unul mai cu mot decat altul, nu au cu nimic de-a face cu linistirea apelor in Guvern. Mai degraba, cu o teribila ratacire in labirintul luptei pentru putere din cauza improvizatiilor si carpelilor folosite in tratamentul unei crize economice cumplite, care ar putea ingropa definitiv Guvernul intr-un mare rahat. Posibilitatile sunt mari.