Regimul Ponta transformă România într-un iad birocratic kafkian, în care cetățeanului îi este tot mai greu să trăiască și muncească, în vreme ce clasa privilegiată se pune la adăpost de lege cu ajutorul unui parlament devenit agent al crimei organizate. În condițiile în care Justiția este supusă în permanență unui război de anihilare a independenței, iar mass-media, supusă treptat intereselor politice și economice, instituțiile libertății sunt demolate rapid „sub înaltul patronaj” al unui președinte care nu face nimic.
Printre elementele fundamentale care definesc burgul vest-european se numără în mod obligatoriu, boutique-urile elegante, băcăniile și cofetăriile cu produse delicioase, cafenelele de la colțul străzii și barul sau pub-ul familial unde petrece toată lumea care se cunoaște cu toată lumea. Produsele și serviciile sunt de calitate, atmosfera este relaxată, iar afacerea merge atât în beneficiul tuturor, al patronului, angajatului și consumatorului.
Aceste lucruri simple, dar esențiale pentru a defini un trai cât se poate de normal și relativ bun nu (mai) sunt posibile în România, care se transformă rapid într-un infern birocratic unde cetățeanul devine un obiect aflat la discreția statului care dispune de el cum poftește prin intermediul agențiilor de forță.
În plin sezon al verdețurilor, al legumelor și fructelor, de la 1 mai, fiecărui producător agricol care are un solar și vrea să-și vândă pătrunjelul și ștevia la piață i se cere un atestat de producător semnat și parafat de primar, fără de care nu-și poate duce zarzavaturile la oraș. Mai mult, i se cere să și-l reînnoiască periodic, pentru ca să nu i se piardă cumva urma. Pe lângă imensul efort birocratic pe care îl presupune o astfel de operațiune și prejudiciul creat micului producător, această hârtie obligatorie reușește să introducă până în fibra cea mai adâncă a societății dependența față de stat. Pentru că în România, primarul nu este reprezentantul comunității, ci al statului și, mai, ales al partidului pe care îl reprezintă. Atestatul de producător este o modalitate eficientă de a ține sub control fiecare sătean care vrea să-și vândă găina din curte, dar și un instrument de control politic și o sursă evidentă de corupție.
La fel, în cazul celebrului impozit pe bacșiș. Statul nu va câștiga mai nimic din acest impozit, dar va reuși să introducă frica în relațiile cele mai firești din lume cum ar fi aceea dintre furnizorul de servicii și consumator și să o paraziteze. Activități care ar trebui să fie absolut libere, cum ar fi să ieși seara la restaurant sau să angajezi un student ghid la muzeu devin suspecte de evaziune și, prin urmare, potențial vinovate în ochii statului.
Dar nicăieri nu este mai evidentă această intruziune brutală a statului în viața privată ca în cazul așa numitului registru al banilor personali, care de astăzi este obligatoriu. Ceea ce se întâmplă de azi este că, micul comerciant din colț, dacă are o casă de marcat (și este obligat să aibă), trebuie să înscrie în fiecare zi, în momentul în care a deschis, în acest registru, sumele de bani personale cu care atât el cât și angajații au intrat pe ușă de dimineață, astfel încât, la un eventual control al Fiscului, sumele nejustificate să fie taxate. Acest registru este cel mai apropiat lucru de telescreen-ul din „1984”, care funcționa atât ca televizor cât și cameră de supraveghere. Acest registru nu va aduce nici el bani la buget, dar va reprezenta dovada vie că „Big Brother e cu ochii pe tine”, că ceea ce credeai că este al tău nu îți aparține și ești tot timpul la mila statului, care îți poate închide oricând afacerea. Nimeni din lumea liberă nu merge la muncă așa cum ar merge la închisoare, cu sentimentul că este vinovat dinainte. Or, exact asta este ceea ce face statul român în prezent cu aceste reglementări intruzive care distrug însăși natura liberă a relațiilor umane și bucuriile simple ale cetățeanului.
Între timp, marile hiene care au prădat statul și vor să o facă din nou atacă din toate părțile, sub protecția regimului Ponta, Justiția, ultima redută care stă între ei premiul mult râvnit de acolo de unde ar trebui să se audă vocea poporului. Din Parlament, unde își votează legi prin care se pun la adăpost de legea penală. În prezent, nu există opoziție la această ofensivă, iar ultima speranță a cetățeanului, președintele Iohannis se dovedește un trădător al intereselor acestuia și un protector al clanurilor politico-economice de crimă organizată.
