Într-una dintre directivele atribuite NKVD, precursorul mai celebrului KGB, se spunea așa: „Trebuie organizat ca numai acei conducători să fie avansaţi care execută impecabil problemele cu care au fost însărcinaţi şi care nu le analizează depăşind cadrul activităţii lor“.
Indiferent dacă este veridică sau nu, știm bine că metoda s-a aplicat eficient în spațiul sovietic și excepțional în România. Mediocritatea, lingușeala și capul plecat au ajuns metode de promovare în aproape orice funcție, cu rezultate dezastruoase. Odată ajunși în posturi de decizie și control, aceștia deveneau cei mai aprigi apărători ai sistemului, știind că, în lipsa lui, ar fi fost din nou niște nimeni. Ca un animal de pradă care mușcă din victimă cu ferocitate și nu îi mai dă drumul nici cu prețul vieții, ar fi fost în stare de orice sacrificiu pentru a-și păstra privilegiile. Sistemul implementat de comuniști a culminat cu lagărele de detenție în care călăii, oameni fără carte, decideau destinele intelectualilor fără vină. Orori care nu trebuie uitate niciodată.
După mai bine de un sfert de veac, nimic nu s-a schimbat. Sistemul care a înlocuit comunismul nu are nevoie de oameni capabili și supraviețuiește aplicând aceleași metode. Singura diferență este că oamenii nu mai ajung în funcții promovați de un partid unic, ci, pe rând, de mai multe partide. Meritocrația nu este un cuvânt din dicționarul politicienilor.
Exemple se pot găsi peste tot. Am să mă opresc la câteva din Constanța, județ pe care îl cunosc cel mai bine. Acum câțiva ani, fostul președinte al Consiliului Județean, Nicușor Constantinescu, îl numea director al Aeroportului Internațional „Mihail Kogălniceanu“ (aeroport strategic, unde este amplasată și baza aeriană a SUA) pe purtătorul său de cuvânt, care, la 40 de ani, nu își terminase studiile universitare – studii care nu erau în domeniu. Deși absolvise numai liceul, era numit de ani buni în Consiliul de Administrație. A ajuns și director. Printre subordonați se numărau foști piloți, oameni de specialitate care știau cu ce se mănâncă această meserie.
Acum câteva zile, în Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic Județean de Urgență din Constanța, instituție condusă catastrofal în ultimii ani (fostul manager încă doarme în arest), a fost numit, tot de către Consiliul Județean, un personaj a cărui singură legătură cu domeniul este că, probabil, din când în când este bolnav. Mai mult, este recunoscut că, la începuturile carierei sale, înainte de a deveni politician de frunte în PSD, era docher în port. Am vorbit cu mai mulți medici, i-am întrebat cum li se pare numirea. Cei mai mulți au evitat să-mi răspundă. Nu pentru că nu ar fi vrut, ci pentru că nu-și găseau cuvintele. Este jignitor, sfidător? Nu știu.
Nu înțeleg resorturile care îi îndeamnă pe liderii politici să numească astfel de personaje. Aceste reminiscențe comunistoide ar fi trebuit să dispară de mult. Cum ar putea acești specialiști în nimic să conducă soarta unor instituții la care nu se pricep? Cum poți eficientiza activitatea unui spital, a unui aeroport, dacă oamenii numiți să le conducă habar nu au despre ce este vorba? Răspunsul e simplu: nu poți. Șefii numiți politic au ca singură îndatorire să mulțumească partidul. Mulți fac asta călcând în picioare legile statului. Deseori, DNA ne demonstrează acest lucru.
Și mai e ceva, poate mai important. Ce îi spui unui copil care începe să înțeleagă lumea în care trăiește și vede astfel de aberații? Cum îi explici că trăiește într-o lume strâmbă? Cum îl faci să lupte mai departe?
Numirile unor oameni nepregătiți în funcții importante este modalitatea prin care România este încă ancorată, cu chingi puternice, în trecut. Până nu ne vom debarasa de ele nu vom putea merge înainte. Din păcate, partidele – nici unul – nu par dornice să schimbe ceva. Dimpotrivă.
