România vrea „să intensifice cooperarea militară“ cu China, potrivit ministrului Apărării, Mircea Dușa, care a fost la Beijing, la sfârșitul săptămânii trecute, într-un context mai larg în care Bucureștiul sărbătorește 65 de ani de relații diplomatice româno-chineze.
Victor Ponta, care, la rândul lui, a fost de două ori la Beijing de la preluarea mandatului de premier, a vorbit până acum doar despre necesitatea unor conexiuni economice, explicând că „învață de la alții“: „Am văzut că SUA și UE au un parteneriat strategic cu China și am spus că, dacă Statele Unite și Uniunea Europeană au parteneriate strategice cu China, e bine să avem și noi“.
Beijingul are în același timp un parteneriat strategic mult mai dezvoltat cu Rusia. Oricum, premierul nu a explicat până acum în ce constă o relație privilegiată pe axa București-Beijing. De pildă, pentru Washington, parteneriatul strategic înseamnă „un dialog la nivel înalt“ între China și SUA pentru a discuta subiecte de interes regional, global, strategic, pe teme economice și de securitate între cele două state, în cadrul unor întâlniri anuale.
Pe de altă parte, Bruxelles-ul, tocmai fiindcă are un parteneriat cu Beijingul, a avertizat anul trecut cele 28 de state din UE că orice negociere separată trebuie să țină cont de limitele stabilite la nivel comunitar și că statele membre trebuie să informeze Comisia Europeană în legătură cu viitoarele acorduri care ar urma să fie încheiate.
În același timp, orice acord militar cu un stat din afara NATO ar trebui notificat în cadrul Alianței. Deocamdată, România și China tatonează această posibilitate, care însă nu a fost supusă dezbaterii publice la București și care pare să fi fost trecută cu vederea de Traian Băsescu, dacă nu cumva președintele este de acord cu această ramificație spre unul dintre cei mai importanți aliați ai României din perioada comunistă. Atunci, Nicolae Ceaușescu a încercat să folosească umbrela chinezească împotriva eventualelor furtuni dinspre Moscova și a fost unul dintre actorii care au ajutat Washingtonul să stabilească relații cordiale cu Beijingul. De ce ar avea, însă, nevoie acum România de un acord militar cu China? Ca stat NATO, țara este asigurată de orice presupusă agresiune, în plus există două baze americane pe teritoriul României, iar ultimul summit al Alianței a sporit marja de securitate pentru tot flancul estic. Ideea „aprofundării cooperării militare“ pe axa București-Beijing, lansată de ministrul Dușa, este o formulă de a atrage bunăvoința Chinei? Sau face parte dintr-o nouă strategie de apărare a României ținută la secret?
Vicepreședintele Comisiei Militare Centrale chineze, generalul Xu Qiliang, a anunțat că Beijingul „acordă o importanță deosebită dezvoltării relațiilor militare cu România“. În ce fel o astfel de dezvoltare i-ar fi de folos Bucureștiului? E adevărat că Beijingul a anunțat pentru 2014 un buget de apărare de 132 miliarde dolari, urmărind să devină una dintre marile puteri militare ale lumii. Din acest punct de vedere China are tot interesul să-și extindă influența în Europa Centrală și de Est, nu doar pe plan economic, ci și în domenii mai sensibile. Deocamdată, promisiunile investitorilor de la Beijing și banii necesari așteaptă finalul campaniei prezidențiale și până atunci testează elasticitatea Guvernului și a premierului Ponta. Vocea Rusiei explica, în urmă cu mai multe luni, că „banii chinezilor merg doar în acele ţări din Europa de Est unde liderii politici sunt decişi să iasă de pe orbita SUA. (…) Cele 8-10 miliarde euro puse la bătaie de China se traduc prin eliminarea definitivă a influenţei americane, mai ales cea militară şi politică, din această zonă. (…) Rusia şi China au gândit împreună un vast plan de acţiune în Europa de Est, bazat pe crearea unui «coridor sanitar», alcătuit din câteva state din zona balcanică“. Între timp, oficiosul guvernului rus s-a răzgândit, sugerând că Victor Ponta nu ar prezenta suficientă încredere pentru China și că din acest motiv banii promiși încă nu ar fi fost livrați.
China și Rusia lucrează de mai multă vreme împreună, dar Vocea Rusiei dă anumite semnale, chiar dacă folosește exagerările. Într-un interviu pentru „România liberă“, consilierul prezidențial pentru probleme de securitate, Iulian Fota, avea o citire inversă: „China ne face curte într-un joc de mare rafinament geopolitic. Prin Europa Centrală şi de Est, China tachinează şi Rusia, UE şi SUA. (…) Ştim că există în China bani de investiţii. Mai important este dacă oferta economică are şi substrat politic“.
România nu are nici puterea, nici influența Statelor Unite sau Germaniei pentru a juca de la egal la egal cu Beijingul, de aceea relațiile sino-române sunt sensibile, iar oficialii de la București ar trebui să le circumscrie angajamentelor pe care le avem cu NATO și UE.
