Clocotul clasei politice, dar si al presei din ultimele saptamani este captivant si extrem de revelator asupra malului depus vreme de 20 de ani in subteranele puterii. In vremuri de razboi politic total ca acestea ies la iveala nu numai afinitati si idiosincrazii, altfel ascunse cu grija, intre diferitii actori politici, dar, mai important, apar in lumina limitele sistemului democratic, ale Constitutiei, dar si ale protagonistilor vietii politice nationale. Numai si din acest punct de vedere continuarea crizei politice este binevenita. Se vorbeste din nou despre nevoia de "liniste" si "normalitate" la fel ca in 1990, dar, ca si atunci, "linistea" este supraestimata. Daca exista monstri in adancurile marii politice romanesti, este preferabil ca ei sa iasa la suprafata. Cat despre retorica privind "haosul" in care ar fi aruncata tara, zvonurile despre iminenta apocalipsa nationala au fost mult exagerate.

Exista doua lucruri de care clasa politica doreste cu disperare sa ne convinga: primul este ca alegerile prezidentiale sunt exclusiv despre Traian Basescu, iar al doilea, ca actuala criza de guvern este legata inextricabil de acelasi Basescu si ca, in consecinta, solutia ei se afla in alta parte. Cat priveste criza de guvern, desi ea a fost declansata de solicitarea premierului Boc de revocare din functie a ministrului de Interne Dan Nica si de refuzul PSD de a nominaliza o alta persoana, executivul PDL-PSD a functionat cu atatea sincope incat extinctia lui era inevitabila. Daca PSD l-a invinuit pe Basescu ca a distrus coalitia este pentru ca a dorit sa il asocieze pe presedinte cu acest act. In conditiile in care guvernul a ramas fara jumatate din sustinerea politica, Emil Boc ar fi trebuit sa demisioneze. Nu ai majoritate, pleci! Faptul ca nu a facut-o si a preferat sa se supuna testului motiunii de cenzura dovedeste o lipsa serioasa de judecata la varful PDL.

O demisie onorabila i-ar fi permis domnului Boc sa retina initiativa politica si, eventual, sa propuna o noua formula guvernamentala. Asa a ales targuiala meschina in Parlament si a pierdut controlul asupra jocului politic. Aliantele politice se pot reconfigura liber in Parlament si majoritatile se pot schimba dar, in principiu, nu exista nici o legatura constitutionala sau macar logica intre formarea guvernului si alegerile prezidentiale. Viitorul guvern, oricare ar fi el, are cateva sarcini extrem de clare si de urgente: sa decida daca respecta acordul cu FMI sau nu, sa faca bugetul pentru 2010 si sa ia o hotarare in privinta reformei sectorului bugetar. Daca PSD, PNL si UDMR au ales sa refaca alianta 322 sub patronajul lui Dan Voiculescu la sediul GRIVCO, e dreptul lor sa o faca. Cele patru partide plus minoritatile n-aveau decat sa parafeze consituirea unei noi majoritati, sa se prezinte la presedinte si sa ii ceara sa nominalizeze un prim-ministru din randurile acestei noi majoritati perfect legitime care sa ii ofere premierului intreaga greutate politica.

Daca lucrurile au stat intr-adevar in felul acesta, asa cum sustine Crin Antonescu, atunci nu exista nici un motiv puternic pentru care Traian Basescu sa refuze desemnarea lui Johannis. Intre Johannis (independent sustinut de PNL) si Croitoru, presedintele a lasat impresia ca a ales numai pe baza preferintelor proprii, fara a tine seama de realitatea politica. Daca legea fundamentala ii permite sau nu sa ignore majoritatea parlamentara, urmeaza sa vedem. In orice caz, chiar daca a actionat legal, presedintele ramane intr-o situatie precara, pentru ca apare ca fiind izolat politic, fara capacitatea de a coagula o formula de guvernamant stabila. Problema este ca PSD nu este tocmai de acord cu interpretarea lui Antonescu. In versiunea PSD, Klaus Johannis nu a fost nominalizat pentru a conduce un guvern politic PSD-PNL-UDMR in urmatorii trei ani (asa cum ar fi fost onest sa se intample), ci pentru a forma un guvern anti-Basescu in vederea alegerilor prezidentiale.

In acest sens, ar fi induiosatoare daca n-ar fi alarmanta cererea primarului Sibiului de formare a unui Consiliu al celor cinci lideri politici, care sa supervizeze deciziile economice ale unui eventual cabinet Johannis. O asemenea structura nu numai ca ar fi neconstitutionala, dar ar reprezenta, probabil, un fel de Inalt Consiliu Oligarhic.
In principiu, nu se fac guverne pentru o luna si jumatate. Or, cel putin in aripa sa pesedista, actuala majoritate a gandit guvernul Johannis numai in perspectiva alegerilor prezidentiale. Dupa aceea, in functie de rezultat, toate pariurile sunt deschise. Un guvern anti-Basescu nu este un guvern pentru Romania, este numai un guvern in sprijinul candidaturilor lui Mircea Geoana si Crin Antonescu. Basescu este oricum, numai simplu, nu, si, prin urmare, nu avea cum sa accepte "solutia Iohannis". Practic, nominalizarea lui Lucian Croitoru nu reprezinta decat recunoasterea starii de beligeranta intre cele doua tabere, care fie se va incheia cu infrangerea lui Basescu, fie va continua cu victoria acestuia.

Este foarte posibil ca domnul Croitoru sa nu devina niciodata premier. Este foarte posibil sa fie, la randul sau, un premier de o luna si jumatate. Dar oricum ar fi, un lucru este aproape cert: Klaus Johannis nu va fi prim-ministrul Romaniei. Daca Antonescu va castiga alegerile, Mircea Geoana va fi debarcat din fruntea partidului si este sigur ca PSD nu va accepta sa rejoace comedia guvernului Tariceanu II cand a stat la remorca liberalilor. Crin Antonescu a ales solutia Johannis pentru a arunca o ancora in Transilvania intr-un mod destul de ingenios, dar a declara de pe acum ca primarul Sibiului este singura ta alegere dovedeste ingustime de vederi. PNL nu poate opta decat pentru o coalitie cu PSD sau pentru alegeri anticipate.

Daca Geoana va castiga, premierul va fi dat, firesc, de PSD. In sfarsit, daca Basescu va fi reales, fie o parte din adversarii sai vor depune armele la picioarele unui guvern PDL, fie vom avea din nou alegeri anticipate. Acest razboi politic si mediatic nu se poarta in jurul majoritatilor, programelor si prioritatilor guvernamentale, ci in jurul unei singure persoane: Traian Basescu. Ca oameni de calitate precum Johannis sau Croitoru sunt sacrificati de una sau alta din tabere reprezinta pierderi colaterale.