21.4 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialMacoveiştii

Macoveiştii

Alegerea domnului Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte a fost un mic miracol care a dărâmat un Leviatan politic precum PSD şi Guvernul Ponta similar cu cel produs în 2004 când Traian Băsescu a bătut Sistemul corupt autocratic reprezentat de Adrian Năstase. Dar istoria nu se repetă şi nu trebuie să se repete, iar oamenii nu sunt aceiaşi. Multe lucruri au mers rău sub Băsescu, iar compromisurile s-au răzbunat la un moment dat. De aceea, ca să facem un pas înainte spre o „altfel de politică“ este necesară o coagulare a forţelor morale şi intelectuale care s-au strâns în jurul Monicăi Macovei. E nevoie de un -partid al „macoveiştilor“, care să ţină sub control liberal derapajele Puterii.

Probabil că mulţi dintre noi, cei care am fost acuzaţi de-a lungul anilor de „băsism“ şi împroşcaţi cu tot felul de noroaie, am gândit un text care să marcheze „despărţirea de Băsescu“ la finalul său de mandat. În ceea ce ne (mă) priveşte, profesorul Gabriel Liiceanu a furat startul şi lucrurile care trebuiau spuse au fost spuse. „Cabotinul genial“ cu „privirea şuie“ care a reprezentat „o pană în maşinăria Ticăloşiei” şi şi-a „mutat biroul în bordelul politicii româneşti” sunt formule memorabile şi imbatabile, care descriu pe deplin personajul şi tribulaţiile mandatului său. Trebuie să-i mulţumim domnului Traian Băsescu că a ţinut în viaţă democraţia românească în vremuri foarte tulburi şi complicate, când totul putea ieşi rău şi că a întărit statul de drept într-o luptă de zi cu zi cu Sistemul. Fără a-l cunoaşte personal, bănuim că această luptă, constantă, fără milă şi fără reguli, este şi ceea ce l-a ţinut în viaţă din punct de vedere politic, ceva de genul „Mor cu voi de gât!“. Pentru asta, a câştigat ura neabătută a unor Năstase, Voiculescu sau Ponta, dar şi respectul unor oameni care, altfel, nu ar fi fost nici măcar bănuiţi că ar putea fi aşezaţi în preajma unui fost marinar „şui, cu meşă de-a curmezişul, care pare mereu binedispus“, precum Liiceanu, Pleşu, Patapievici, Cornea şi „liota de jurnalişti băsişti“ (este absolut remarcabil în acest sens episodul bâlbâielii din lac în puţ cu şcoala care scoate filozofi, cu scuza „pardon, tâmpiţi“). Şi, în pofida tuturor compromisurilor şi paşilor -greşiţi, de ce? Condamnarea comunismului într-un Parlament ostil este doar o parte a explicaţiei. Apropo, ciudat cum acum domnii Ghiţă şi Ponta descoperă povara comunistă purtată de PSD în decembrie 2014, când ar fi trebuit să li se aprindă alarma încă din decembrie 2006, la demonstraţia de abjecţie produsă de PSD în Parlament la -discursul preşedintelui.

Ceea ce explică această alianţă stranie este funcţia de „pană în maşinăria Ticăloşiei” pe care a îndeplinit-o Băsescu. Ideea că Băsescu a funcţionat ca un instrument de blocare a dezastrului implacabil. Dar un instrument nevertheless, cum ar zice englezul, un instrument politic înainte de toate, care a lucrat la stabilitatea statului de drept şi a democraţiei pe o bază şubredă.

Că e şubredă o dovedeşte alegerea domnului Klaus Iohannis. După zece ani, ne-a trecut din nou glonţul autoritarismului oligarhic orientat spre Est pe la ureche. Domnul Iohannis trebuie să înţeleagă, la rândul său, că votul primit depăşeşte persoana sa, că trebuie să îşi asume rolul de instrument, poate mai mult decât pană, poate altceva (nemţii se pricep oricum mai bine la numele acestea tehnice) care să ducă lucrurile puţin mai departe. Nu spre un paradis al libertăţii şi democraţiei – în fond, vorba lui Reagan, libertatea e doar la o generaţie distanţă de extincţie –, ci mai departe în sensul clarificării regimului libertăţii şi democraţiei în România prin eliminarea balastului comunist şi deschiderea căii către o societate în care lupta dintre Dreapta şi Stânga să fie între variante de Viitor, nu ca acum, între Trecut şi Supravieţuire. Cum am văzut, Domnia Legii, Statul de Drept sunt cruciale pentru reuşită. Dar o va face domnul Iohannis?

Premisele politice, ca şi în cazul domnului Băsescu, sunt şubrede. Domnul Băsescu a început cu „soluţia imorală” a asocierii lui Voiculescu la o guvernare condusă de Tăriceanu. Unde a dus acest compromis din punct de vedere politic vedem astăzi. Domnul Iohannis se bazează pe un partid penetrat de corupţie, format prin fuziunea a două partide cu multe (nu la fel ca PSD, dar totuşi multe) probleme de corupţie. Poţi să schimbi politica pe aceste baze? Ca preşedinte, poţi să încerci. Domnul Iohannis poate primi susţinere pentru un astfel de mandat, dar nu un cec în alb. E nevoie ca moştenirea politică a lui Corneliu Coposu şi a cardinalului Hossu – că tot a fost Ziua Naţională  – privind moralitatea şi sacrificiul de sine în slujba ţării să fie prezervată şi menţinută ca un izvor de speranţă. De aceea este nevoie de un nou partid dedicat valorilor Libertăţii care să ţină sub presiune noua administraţie şi să-i amintească de ce orice compromis cu reprezentanţii trecutului este abominabil. Este nevoie de un partid nou, care să exprime politic vocea celor care au votat cu Monica Macovei, a „Mişcării Macoveiştilor”. Nu există moştenitor politic mai legitim al lui Coposu decât Macovei.

Domnul Băsescu a dat-o pe glumă că „macoveismul” este varianta greşită, nerealistă a băsismului. De fapt, este exact pe dos. Băsismul este varianta de lucru, de compromis, a „macoveismului”, a unui ideal politic care ne „mână în luptă” din 1989 până azi. Ceea ce nu înţeleg mercenarii de la Antena 3, RTV, Realitatea şi Udrea Media Corp. este că nu Băsescu ne-a făcut posibili pe noi, ci noi l-am făcut posibil pe el. Iar „noi” am votat covârşitor cu Macovei şi apoi cu Iohannis. Îmi pare rău, dar voturile nu sunt egale, pot să sară de zece metri egalitariştii. Cele peste cinci procente luate de Elena Udrea în primul tur au îngropat-o politic, pe când cele sub cinci procente luate de Macovei o propulsează. De ce? Pentru că voturile nu sunt egale. Cu Udrea au votat anonimi de partid. Cu Macovei au votat o mulţime de tineri activi, cei mai mulţi jurnalişti şi bloggeri, şi un număr impresionant de profesori universitari din ţară şi străinătate, activişti sociali şi oameni de afaceri şi aproape o treime din cei care au apucat să voteze din diaspora. Nu sunt „doar” o jumătate de milion de români, sunt, probabil, cea mai bună şi mai împlinită jumătate de milion de români, cei care au o voce şi a căror voce este ascultată şi respectată. Voturile nu sunt egale. De aceea, Monica Macovei are datoria să înfiinţeze un partid care să capteze şi să dea o voce politică acestei aspiraţii spre curăţirea societăţii, vieţii politice şi economiei româneşti.

Demersuri în acest sens există, dar se împiedică de cea mai restrictivă lege a partidelor care există în Universul Democraţiei şi care cere o mulţime de semnături şi proceduri şi o mulţime şi mai mare de procese de contestaţii până la înfiinţare. Şi imaginaţi-vă câte contestaţii ar primi un partid condus de Macovei. Ar fi comic, dacă nu strigător la cer că există ceva de genul PP-DD. Dar cică ar exista şi demersuri PSD în vederea schimbării legii partidelor pentru a-i permite lui Tăriceanu să aibă totuşi un partid cu care să intre la guvernare. După acest articol, PSD s-ar putea însă răzgândi. E mai bine pentru ei să îl lase pe Tăriceanu cu un pseudo-partid decât să-i dea lui Macovei posibilitatea să-şi înfiinţeze partid. Există şi varianta Mihai Răzvan Ungureanu, să-ţi iei partid înregistrat şi să-l negociezi după aceea. Dar parcă nu aşa debutează un partid al dreptăţii. Prin urmare, indignarea faţă de ne-dreptate este cea mai bună cale de a înfiinţa o formaţiune politică. Şi începe întotdeauna de jos, de la semnături. Iar oamenii vor veni.    

Cele mai citite

Hidroelectrica anunță că Barajul Izvorul Muntelui este în perfectă siguranță după seismul de joi dimineață

Hidroelectrica a anunțat că Barajul Izvorul Muntelui, unul dintre cele mai mari din Europa, este în perfectă siguranţă după seismul produs joi dimineață în...

Peste 6000 de elevi s-au înscris la finala națională a concursului european de educație financiară European Money Quiz

Peste 6.260 de elevi, cu vârsta între 13-15 ani, din 390 de școli, licee și colegii de la nivel național s-au înscris la ediția...

Duel între Danielle Collins şi Elena Rîbakina în finala turneului WTA de la Miami

Finala WTA 1.000 de la Miami le va pune față în față pe americanca Danielle Collins şi kazaha Elena Rîbakina, ambele jucătoare câștigându-și semifinalele...
Ultima oră
Pe aceeași temă