Ah, Moldovo! Asa incepe monologul istoric al lui stefan cel Mare din "Apus de Soare". Cand voievodul a spus: "Caci Moldova nu este a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor, urmasilor vostri, in veacul vecilor!", nu cred ca s-a gandit vreo clipa la actualii comunisti. Daca s-ar scula Batranul, ar sti ce sa faca cu palosul, dar, din pacate, asta nu se poate.

La alegerile din Moldova rezultatul a fost pe cat de asteptat, pe atat de trist. Tara de dincolo de snegura si-a intors incet, dar ferm, spatele catre Europa. Este adevarat, mersul inapoi este, de altfel, pur romanesc. Numai ca pasul moldovenilor este mai apasat si mai incapatanat.

Vladimir Voronin si Partidul Comunist castiga alegerile, facand uz de toate metodele specifice diversiunii de tip stalinist, aruncand un arc peste timp, spre disperarea si revolta unei mari mase a populatiei. In timpul de sub arc, saracia, mizeria si coruptia i-au adus pe moldoveni la disperare. Au iesit pe strazi, au dat foc si au distrus niste simboluri despre care ei cred ca nu-i mai reprezinta: cladirea Parlamentului si cea a Presedintiei.

Cum considera oare comunistii moldoveni ca vor apropia tara de valorile democratiei daca aresteaza copii, pe care-i ancheteaza ca sa afle cine i-a trimis la manifestatie? Sau aruncand cisterne cu fecale peste tinerii adunati in Piata Marii Adunari Nationale? Treaba de la Chisinau miroase rau, duhneste a grup sanitar. Va reusi regimul Voronin sa convinga toata populatia ca el are dreptate si ca zecile de mii de oameni razvratiti sunt fascisti pusi in slujba intereselor imperialiste ale puterii de la Bucuresti? Raspuns: never, in traducere libera, nicacda, adica niciodata.

Dorinta de innoire, de schimbare este clara. Tinerii moldoveni care s-au revoltat stiu ca nu mai e cazul sa astepte. Vor sa mearga inainte. Ei simt cel mai bine directia in care generatia lor trebuie sa indrepte tara. Revolutia de la Bucuresti din 1989 tot tinerii au facut-o. Din pacate, nu toti s-au bucurat de ea. Dar azi putem vedea ca totusi in Romania lucrurile stau altfel, cu toate franele, bascalia si amatorismul specifice vietii politice dambovitene. Judecand prin comparatie, este clar ca am avut noroc. Ramane doar sa nu-l suparam.

Basarabia este o lectie tragica, ca de altfel intreaga istorie a acestui pamant pe care se intalnesc cele doua mari blocuri, cel de Est si cel de Vest. Este exact ca la placile tectonice. Basarabia sta pe falie, iar falia este din cand in cand zdruncinata de cutremure mari, uneori devastatoare. Pe falie nu se poate construi nimic maret, fiindca nu rezista, riscul de prabusire este maxim. Ce ar fi de facut? Cine stie? Deocamdata, granita Europei s-a stabilit definitiv pe Prut.  Se vede treaba ca, pe drumul istoriei, Moldova este in urma Romaniei. Mare pacat! Nu ne ramane decat sa privim cu ingrijorare evenimentele de peste Prut si sa le adresam fratilor nostri indemnul stramosesc: "Desteapta-te, romane!".

"Decat sa mergi inainte cu spatele, mai bine mergi inapoi cu fata."
(Proverb contemporan)