Victor Ponta vorbeşte şi gândeşte ca Ion Iliescu, fără să se ruşineze că se întoarce la valorile dure ale fostului lider comunist. Şeful PSD nu are nici un dubiu: reabilitarea lui Adrian Păunescu e mai importantă decât rezolvarea crizei.

Tânărul lider al PSD este supărat că Guvernul nu a declarat zi de doliu naţional la moartea lui Adrian Păunescu şi că televiziunea publică nu a transmis în direct înmormântarea, aşa că aşteaptă reparaţii de la comisiile parlamentare de resort. Victor Ponta nu vrea un moratoriu pentru reformarea sistemului de pensii sau a salarizării bugetarilor, ci un moratoriu pentru trecut care să-i reabiliteze pe toţi foştii colaboraţionişti, începând chiar cu Ion Iliescu. PSD a confiscat, de fapt, moartea lui Adrian Păunescu şi a transformat-o în eveniment publicitar de partid, cu gândul că şi nostalgicii trebuie motivaţi să voteze pentru un viitor mai roşu.

PSD nu a vrut niciodată să renunţe la poverile trecutului, dar a fost o vreme în care în partid era o elită care vorbea despre necesitatea despărţii de comunism şi de Ion Iliescu. Victor Ponta revine la linia dură trasată în anii '90 şi ar fi de acord chiar cu o nouă fază turbulentă, care să zguduie puterea ca pe vremea primei guvernări de dreapta din perioada 1996-2000, fiindcă PSD nu vrea să facă opoziţie democratică. Victor Ponta mizează pe grevă parlamentară ca acum zece ani Ion Iliescu, iar diferenţa de 50 de ani dintre ei nici nu se observă. Victor Ponta gândeşte cu mintea lui Ion Iliescu, ca şi cum amândoi s-ar fi mulţumit cu o Perestroika adaptată nevoilor autohtone. Armonia de idei dintre Ponta şi Iliescu proiectează un peisaj dramatic pentru stânga autohtonă, fiindcă dovedeşte că tânăra generaţie din PSD este formată după chipul şi asemănarea comuniştilor reciclaţi la şcoala tranziţiei şi a mineriadelor.

Pentru PSD prezenţa în Parlament este opţională, iar parlamentarii social-democraţi nu trebuie să facă nimic în schimbul lefurilor pe care le primesc, de aceea Victor Ponta condiţionează venirea deputaţilor şi senatorilor la lucru de înlocuirea Robertei Anastase. Tânărul Ponta nu negociază această revenire la masa tratativelor, ci o spune tare ca să fie sigur că şantajul rămâne la nivelul propagandei şi nu se transformă în aritmetică de compromis, fiindcă PSD nu vrea un moratoriu pentru viitor.

PSD vrea doar să zguduie Guvernul, dar nu o mai poate face ca în 1999, când Ion Iliescu şi-a orchestrat, împreună cu Vadim Tudor, ultima mineriadă. Victor Ponta are totuşi conştiinţa continuităţii şi ar vrea, la rândul său, o revanşă socială pentru penitenţa tovarăşilor săi care stau de atâta vreme departe de fondurile guvernamentale. Liderul social-democrat a învăţat că, atunci când este în opoziţie, PSD trebuie să-şi demonstreze existenţa prin mişcări populare, greve parlamentare, sindicalişti nervoşi, colectivităţi instabile, discursuri violente, lovituri în plexul intelectualilor devianţi.

Fără să elaboreze prea mult, Victor Ponta l-a făcut pe Vladimir Tismăneanu „legionar" şi „trădător" doar fiindcă a scris despre Adrian Păunescu aşa cum a fost: „rapsodul comunismului dinastic". Fiul unor militanţi comunişti din elita PCR, Tismăneanu a emigrat în anii '80, este profesor la Universitatea Maryland în SUA şi unul dintre cei mai cunoscuţi istorici ai comunismului. Tânărul Ponta i-a trasat rapid o paralelă cu Păunescu: „Trebuie să arătăm că în România poţi fi intelectual şi fără să-ţi trădezi părinţii şi chiar ţara". Poate că vrea să fie declarat de Ion Iliescu alesul, continuatorul sau poate că pur şi simplu aceasta este imaginea PSD: un partid care refuză penitenţa, un agent poluant care poate coroda toate formele decente ale politicii de stânga.