Un pui de urs a fost împușcat în Sibiu. Atât poate statul român. Imaginea cu ursulețul mort în ghiveciul cu flori e poza de buletin a autorităților române. Nu, nu este vorba despre animale, e vorba doar despre oameni. Ce-i poți spune unui copil care vede întâmplător acea fotografie? Poți doar să-l minți că-i o poveste inventată de niște oameni care nu sunt întregi la minte. Ar fi prea crud să-i spui adevărul.
Dar acesta este, de fapt, modul în care funcționează autoritățile din România. Nefiind capabile să rezolve aproape nicio problemă, mai degrabă te ucid decât să te facă bine.
Discutăm de câteva zile că, în loc să tranchilizeze puiul de urs, au fost chemați vânătorii să-l împuște. Aflăm acum că nu există o procedură pentru situația în care un animal ajunge în mijlocul unui oraș. Bine că există proceduri pentru oameni.
Tragedia e că, nici prin spitalele țării, bolnavii aflați în stagii terminale nu au mereu morfina care să le aline ultimele zile pe acest pământ. Dacă au rude care să le facă rost, e în regulă; dacă nu, asta e, mor în chinuri. Cum să existe tranchilizante pentru urși, când nici pentru oameni nu sunt?
În timpul ăsta, un neica-nimeni se crede erou de război într-un Parlament în care nu face decât să-i apere pe corupții care l-au pus acolo.
Un celebru primar își îndesa la saltea șpăgile de zeci de mii de euro pe când un copil era omorât de câini în Capitală.
Un animal a chemat minerii în București într-o acțiune pusă la cale de minți bolnave. Acolo au fost uciși oameni cu sânge rece. Nici acum nu avem vinovați pentru acea grozăvie. Nu știu cum v-ați fi așteptat ca moștenitorii torționarilor să ne ducă într-adevăr în zona civilizată a Europei.
Zilnic, în spatele fiecărei tragedii, știute sau nu, stau aproape aceleași personaje, preocupate mai degrabă să scoată morții la vot, pentru că de cei vii nu le mai pasă de mult.
Și, peste toate, conducători-plagiatori cu dosare penale ne scot ochii cu marile lor realizări fără de care am fi pierit. Cu ei, pierim oricum. Așa cum s-a întâmplat la Colectiv și în alte nenumărate tragedii pentru care, desigur, există proceduri foarte clare. La fel, sunt și specialiști foarte pricepuți care să ne mintă că totul e perfect și că doar morții sunt de vină.
Dar nu-i nimic, noi suntem mai preocupați de bufnițe de porțelan care ne transformă pe zi ce trece în cioburi. Adevăratele probleme nu interesează pe nimeni.
Nu prea ne pasă de mizeria care ne înconjoară, de agresivitatea celor care vor să ne pună cu botul pe labe și nici de lucrurile mărunte care ar putea să ne transforme toată această zbatere într-o viață normală. Așa cum se întâmplă în orice țară civilizată unde statul are grijă deopotrivă de oameni, dar și de animale. Pentru că ăsta e aerul pe care-l simțim când suntem „afară“, aerul liniștii pe care ți-o dă normalitatea.
Aici ar trebui să ne ducă și revolta iscată după împușcarea puiului de urs. Am fost trimiși de prea multe ori să „plimbăm ursul“ pentru a lăsa ca lucrurile să meargă în continuare așa.
